O oaz? de lini?te a fost pentru SolHi ?ntotdeauna marea. A fost pentru ea acel p?rinte care te strange ?n bra?e cand ?i-e team? sau pur ?i simplu cand cau?i alinare, i-a fost sor? ?i frate atunci cand i-a fost greu ?i la fel i-a fost cel mai bun prieten. Exact ca ?n acele clipe cand, dup? ?nmormantare, r?mase singur? pe plaj?, privind acel soare ro?u ce apunea deja, gr?bindu-se pe cer spre orizontul ?nro?it.

  De fapt singur? ceruse s? fie l?sat? singur?. Visase de altfel la acea singur?tate de cand aflase de decesul lui SinHa. Motivul? Putea s?-?i tr?iasc? ?n t?cere durerea, departe de ochii lumii, f?r? a fi nevoit? s? dea explica?ii despre cum se sim?ea. La fel… singur?tatea aceea, sub forma unei m?ri albastre lini?tite, sc?ldate din plin de lumina soarelui apusului, ?i d?dea puterea s? respire liber.

  Astfel, cand sim?i cat de cat c? i se ogoise ?n suflet acel foc al durerii, SolHi ?nchise ochii, inspir? adanc al m?rii s?r??el parfum ?i-?i spuse ?n gand, ?Sper ca via?a s? curg? lin de acum ?nainte. La fel sper ca acest amurg s?-mi aduc? lini?tea de care am atat de mult? nevoie. Dar… ?mi va aduce oare apusul lini?tea mult dorit??” Un r?spuns la acea ?ntrebare nu primi ?ns?. Din aceast? cauz? ?i oft? prelung, reali

  zand din nou crudul adev?r: r?mase singur? pe lume, f?r? familie ?i prieteni, c-o dragoste nesigur? ?nvartindu-se pe lang? ea ?i c-o durere cauzat? de ura trecutului mereu c?lcandu-i pe urme. Chiar ?i a?a sim?ea totu?i c? era atat de lini?te ?n jurul ei. O lini?te mult prea ap?s?toare pentru gustului ei, chiar dac? era totu?i o lini?te la care visase ani de-a randul, o lini?te care-o cufundase complet ?n ganduri ?i nu-i permitea s? vad? nimic altceva ?n jur.

  De-ar fi fost capabil? s? vad? ?i altceva ?n jurul ei, ?n afar? de acea mare albastr?, ce se zb?tea ?n valuri line la orizont, ar fi v?zut al?turi de ea un Han DooSan trist, privind-o ?n t?cere ?i a?teptand s? fie v?zut de ea. De v?zut ?ns? SolHi a?a ?i nu-l v?zu. O zi ?ntreag? de altfel, c?ci funeraliile lui SinHa se terminar? ?n jur de zece diminea?a, iar dup? asta SolHi r?mase pe plaj? vrand s? fie singur?. Dar a?a ?i nu i se permise s? fie singur?, chiar dac? ea nu realizase asta. ?i nu r?mase singur? tocmai pentru c? lui DooSan ?i era team? s?-i permit? s? fie acolo doar ea, c?ci ?tia prea bine cum se simte ?n suflet durerea pierderii cuiva drag.

  Pierduse ?i el, ?n urm? cu ?apte ani, un frate - cel care fusese pentru el cel mai scump ?i mai devotat prieten. La fel ?i fusese ?i p?rinte ?n acela?i timp, c?ci, fiind mai mare, YuSan ??i asumase ?ntr-un fel acest rol, de p?rinte, ?n timp ce ai lor p?rin?i, ca s? uite de a lor nefericire, se afundaser? cu totul ?n munc?. Astfel, doi copii, se crescuser? unul pe cel?lalt, se sprijinir? ?n toate ?i se iubir? cum n-a iubit nimeni ?n via?a lui un frate. Din aceast? cauz? ?i i-a fost lui DooSan atat de greu ?n via?? dup? pierderea fratelui.

  ?n?elese ?ns?, ?n acele clipe cand privea la SolHi, cea absent? ?i ?ndurerat?, c? nu doar el iubise enorm ?i la fel nu doar el suferise cu pierderea lui YuSan. Mai sufereau ?i al?ii din iubire, dar nu pentru un altul sau o alta, ci pentru sufletul lor pereche, mama ?n cazul lui SolHi ?i fratele ?n cazul lui. Din aceast? cauz? ?i surase ?ntr-un tarziu ?i-?i spuse, ?Ce ?i-i ?i cu via?a asta?! Unora li-i atat de drag? ?i se ?in cu din?ii de ea, dar n-au ?ansa s? tr?iasc? mai mult, ?n timp ce al?ii, care nu dau doi bani pe ea, pot renun?a atat de u?or la via?? ?i la propria demnitate doar pentru a r?ni pe un altul.”

  Prin ?a r?ni pe un altul” se referise la Min SinJu, c?ci era aproape sigur c? anume el comandase atacul asupra lui SinHa. N-avea ?ns? dovezi ?i de asta se sim?ea pustiit, sim?ind cumva c? pierduse ?n fa?a sor?ii ?i-a rivalului, dezam?gindu-?i femeia iubit? prin faptul c? era neputincios ?n a-i face dreptate pentru pierderea celei mai scumpe fiin?e din via?a ei. Dar, de?i sim?ea toate astea, DooSan ?n?elegea c? era doar un om pan? la urm? ?i c? nu avea puterea de a rezolva toate problemele. La fel nu putea controla mintea ?i sentimentele altora, de?i ?i-ar fi dorit asta, c?ci… ?i-ar fi dorit enorm ca SolHi s? fie doar a lui ?i s? nu mai fie iubit? de nimeni altcineva.

  Gandea astfel nu din egoism, ci din cauza c? se temea s-o piard?. Avea ?i de ce se teme, c?ci Iu Min se tot aciua prin preajma ei ?n ultima vreme, chiar sub ochii lui de fapt, amenin??tor ?i parc? dandu-i de ?n?eles c? odat? ?i odat? o va pierde ?i atunci va suferi chiar mai mult decat cu pierderea lui YuSan. Din aceast? cauz? ?i oft? DooSan, prelung de altfel, v?zandu-l pe Iu Min apropiindu-se de plaj? ?i ?ndreptandu-se mai apoi spre locul ?n care st?tea SolHi.

  Trecand pe lang? DooSan ?ns?, Iu Min se opri pentru cateva clipe. Apoi, privir? unul la cel?lalt, cu ochi goi, cu ochii unui rival care, cu alt? ocazie, ar fi fost gata s? sar? la beregata celuilalt doar ca s?-l ?nfrang? ?i s?-l alunge de lang? femeia iubit?, dar care erau for?a?i ?n acele clipe s?-?i ?in? ?ncle?ta?i pumnii ?i din?ii doar ca s? n-o fac? pe ea s? sufere mai mult decat suferea deja. Chiar ?i a?a nu erau gata s? cedeze niciunul. Nu voiau de altfel s? cedeze. Nu f?r? lupt?, c?ci ?tiau prea bine c? pan? la urm? nu decideau ei soarta iubirii sim?ite ?n al lor piept, ci SolHi. De aceea, tot ce le r?manea de f?cut era s?-i stea al?turi, s-o sprijine ?n toate ?i s? a?tepte cu sufletul la gur? ?Verdictul” - a ei decizie de-a accepta iubirea unuia din ei.

  Asta ?ns? nu era deloc ?ncurajator… a?teptarea. De aceea ?i scra?ni DooSan printre din?i ?Lipitoare” la vederea lui Iu Min, mai ales cand ?l v?zu pe acesta apropiindu-se de SolHi ?n cele din urm? ?i punandu-i a sa hain? pe umeri ca s-o apere de acel vant rece, dar totu?i pl?cut, ce se starnise pe mare, din senin. Ba chiar sim?i c?-l ardea pe din?untru cand v?zu c? SolHi ?ntinse mana s? ia paharul cu cafea ?ntins ei de Iu Min, dup? ce turnase dintr-un mic termos pe care-l aduse cu el. Dar nu acea cafea ?l deranja pe DooSan sau faptul c? Iu Min o servise pe SolHi ?i nu el, ci faptul c? ambii tineri ??i atinser? mainile apucand acel pahar ?i nu ?i le ?ndep?rtar? dup? aceea. Din contr?, se privir? ?n ochi, pentru mult? vreme, de parc? ar fi vrut s? vad? ce totu?i se ?ntampla ?n sufletul celuilalt ?n acele clipe.

  Cea care ??i retrase mana ?ntr-un final fu SolHi, c?ci se sim?ea ciudat atingand mana unui alt b?rbat decat pe cel pe care ajunse s?-l iubeasc?. Dar ??i retrase ea mana luand ?i paharul cu cafea, c?ci Iu Min insist? ca ea s? fac? asta, spunandu-i c?-i va face bine s? bea ceva cald. Apoi, cand SolHi sorbi din cafea ?i privi din nou marea ?i nu pe el, Iu Min se sim?i trist ?i spuse, ??i totu?i nu m? vezi.”

  ??tii prea bine de ce,” murmur? SolHi abia auzit.

  ??tiu. Asta ?ns? nu ?nseamn? c? nu doare sau c? nu mi-a? dori s? m? vezi doar pe mine, SolHi. Cel pu?in… s?-mi dai ?ansa s?-?i fiu al?turi, c?ci m-a? mul?umi ?i cu atat. Mai ales acum cand ai nevoie de sprijinul cuiva.”

  ?Asta nu ?nseamn? c? pot s?-?i dau speran?e de?arte. Chiar nu pot ?i ?tii prea bine de ce,” ?opti ea, sorbind prelung din cafea mai apoi ?i privind la tandra ?mbr??i?are a slabei lumini a amurgului cu apa m?rii. Apoi, minute ?n ?ir, st?tur? ?n t?cere, unul al?turi de cel?lalt, ascultand al valurilor zgomot pl?cut, ce dansau pe apa sclipitoare, gr?bindu-se spre mal ?ntr-un final de parc? ar fi fost o iubit? aruncandu-se ?n bra?ele celui pe care-l iubea mai mult decat via?a, chiar dac? a lor ?mbr??i?are ?nsemna s? se jertfeasc? pe sine.

  A lor t?cere ?i faptul c? continuau s? stea atat de aproape unul de altul ?i mai ales faptul c? SolHi a?a ?i nu-l v?zu pe el, ?i d?du de ?n?eles lui DooSan c? pierduse. Da, pierduse ?n fa?a lui Iu Min ?i trebuia s? accepte asta. De aceea ?i se ridic? ?n cele din urm? ?n picioare cu gand s? plece. Scra?ni ?ns? din din?i ?i-?i stranse iar??i pumnii ?n clipa ?n care SolHi ??i culc? capul pe um?rul prietenului, sim?ind nevoia de-a sta a?a pentru o vreme, ?tiind astfel c? nu era singur?. Dar, f?cand asta, de?i incon?tient, ?l r?nise profund pe DooSan, care le ?ntoarse ?ntr-un final spatele ?i se ?ndep?rt? de plaj?, tarandu-?i ?ncet picioarele dup? el, acceptandu-?i astfel ?nfrangerea, chiar dac? nu asta ??i dorea.

  Zgomotul pa?ilor lui DooSan fur? auzi?i de Iu Min totu?i, de?i acesta crezuse c? tan?rul era prea cufundat ?n ganduri, bucurandu-se din plin de-a lui victorie ?i c? SolHi ?l alesese anume pe el. Cel pu?in ?n acele clipe ?l alesese, iar asta tot putea fi considerat un triumf. Ce nu ?tia DooSan ?ns? era c? Iu Min sim?ea la fel: c? pierduse, de?i ?i st?tea ei al?turi ?i asta din cauza c? ?tia prea bine c? de?i st?tea lang? el, SolHi se gandea la un altul, la cel care se ?ndep?rta de ei, crezand c? ea-l respinsese, alegand un alt rival pe care DooSan ?i l-ar fi dorit pierdut pe veci pe acea mare ?nvolburat?.

  Dar… erau pan? la urm? doar ganduri, doar suspiciuni ?i nimic concret. Iu Min voia s? fie sigur ?ns?: nu doar de ce sim?ea, dar ?i de ?ansele pe care le avea cu ea. De aceea ?i ?ntreb? ?ntr-un final, ?SolHi, cum crezi, o s? po?i iubi iar??i candva?”

  A lui ?ntrebare o f?cu pe SolHi s? deschide ?ntr-un final ochii. De spus nu spuse ?ns? nimic. Mult? vreme de altfel. Prefer? doar s? priveasc? apusul, cel ce p?rea un osta? r?nit pe imensul camp de lupt? al iubirii ?i care era ?ntruchiparea perfect? a sufletului ei r?nit ?n apriga lupt? a vie?ii. Dar, ?n?elegand totu?i c? era obligat? s?-i dea un r?spuns lui Iu Min ?n acele clipe, ?opti ea ?ntr-un final, ?Dac? sincer, nu ?tiu, Iu Min. La fel nu ?tiu ce-mi va aduce ziua de maine, dar?mite iubirea.”

  ?De ce?” Insist? Iu Min s? afle un r?spuns de la ea, f?r? s-o priveasc?.

  ?Doar… ganduri. Presupuneri poate. Nu ?tiu sigur. De altfel nici nu vreau s? m? gandesc la asta sau s? g?sesc un motiv pentru ale mele ganduri ?ncurcate. Tot ce vreau e s?-mi fie din nou bine, s? nu mai simt golul ?sta din suflet, cel l?sat dup? plecarea mamei din ast? lume.”

  ?Un gol pe care o s?-l umpli totu?i,” murmur? b?rbatul ?ndurerat. Din aceast? cauz? ?i-l privi SolHi, mirat?. Iu Min ?ns?, privind ?n alt? parte, de?i SolHi ?l privea insistent, spuse abia auzit, ?Cu dragostea ?i grija celor din jur m? refer.”

  ?Mmm, poate ?i ai dreptate,” ?opti SolHi, culcandu-?i din nou capul pe um?rul lui Iu Min ?i ?nchizand ochii doar ca s? permit? brizei m?rii s-o r?sfe?e din plin.

  Iu Min ?ns? se sim?i atat de nefericit. Nici nu putea s? se simt? altfel cand ?n?elese c? din prostie o pierduse ?i-i d?duse altuia ?ansa s?-i ca?tige inima. Din aceast? cauz? ?i ajunse s? se certe pe sine, spunandu-?i, ?De n-a? fi fost un la? ?i i-a? fi spus mai devreme ce simt, ar fi fost a mea acum. Poate.” Sau… erau poate doar presupuneri, c?ci nu era sigur c? SolHi l-ar fi acceptat chiar ?i dac? i-ar fi spus despre a lui dragoste ?naintea lui DooSan. Nu mai conta asta ?ns?, c?ci… erau pan? la urm? doar ganduri triste, precum era ?i acela c?, ?Vei umple din nou acel gol cu dragoste. Va fi ?ns? dragostea altuia, SolHi, ?i nu a mea. Dragostea celui care sufer? al?turi de tine ?i care te iube?te ?ntr-atat ?ncat a preferat s? te lase ?n bra?ele altuia doar ca s? te sim?i lini?tit? ?n astfel de momente.”

  Dup? care, oftand prelung, doar ?n sinea lui ca s? n-o ?ngrijoreze pe SolHi, Iu Min ?nchise ?i el ochii. Astfel permise m?rii s? fie martor? ale acelor ultime clipe pe care sim?ea c? le putea petrece atat de aproape de ea, c?ci, odat? ce ea va fi acceptat dragostea acelui ?altuia,” lui acest lux nu-i va mai fi deja permis. Un lux pe care ?i l-ar fi dorit, dar pe care nu-l putea avea pan? la urm?. ?i, surazand ciudat, mai ?n?elese ?nc? un adev?r: c? nu erau singuri pe plaj? ?n acele clipe ?i c? nu doar marea era martor? a ?dragostei” lor: undeva ?n spatele lor, uitat? parc? pe nisip, se afla poza lui SinHa, o poz? ?n care ea zambea larg, ?n timp ce ?n ochii ei mai sclipea ?nc? inocen?a.

  ***

  ?ntorcandu-se de pe plaj?, DooSan ?l v?zu pe Kan lang? ma?in?. St?tea sprijinit de caroseria ma?inii detectivul, jucandu-se c-o acadea, pe care-o mi?ca dintr-un col? al gurii ?ntr-altul ?i privind aiurea la acel s?tuc ce p?rea abandonat ?n acele clipe ale amurgului. Dar, de cum ?l v?zu pe DooSan, Kan se ?nveseli pu?in. Ba chiar se ?ndep?rt? de ma?in?, f?cand ca?iva pa?i spre procuror pe care-l ?ntreb?, ?Unde-i SolHi? Ce-a spus: vine cu noi sau nu?”

  ?Nu ?tiu,” ?i r?spunse DooSan sec. ??i… prea multe ?ntreb?ri ?n acela?i timp, nu crezi?” Ad?ug? el, ?ncruntandu-se u?or ?n timp ce se sprijinea de caroseria ma?inii, ?n acela?i loc ?n care st?tuse ?i Kan. Ba chiar DooSan stramb? din nas la un moment dat sim?ind durere ?n piciorul r?nit, c?ci, dup? ce-?i scosese ghipsul, ar fi trebuit s?-l menajeze ?i s? se odihneasc? mai mult. El ?ns? nu avuse timp de asta. Mai ales dup? cele ?ntamplate cu SinHa ?i cand o v?zuse pe SolHi atat de demoralizat?. Nu se planse ?ns? de asta: nici de durere ?i nici c? nu avuse timp pentru odihn?. ??i spuse doar c? ?A?a trebuie” ?i-?i v?zu mai apoi de treab?.

  ?n acele clipe ?ns?, dup? ce-o l?sase pe SolHi pe plaj?, ?n compania rivalului, DooSan ?n?elese c? poate a lui ?jertf?” nu servise la nimic. Chiar ?i a?a nu regret? c?-i fusese al?turi, c?ci pan? la urm? o iubea, chiar dac? nu avuse ?nc? curajul s?-i vorbeasc? despre asta. De aceea ?i se ?ncrunta el din cand ?n cand, aducandu-?i aminte de-a sa ??nfrangere.” Ba chiar ?i-ar fi dorit ca acea situa?ie stresant? s? se termine odat? ?i el s? aib? timp s? fie doar cu el ?nsu?i ?i s? se gandeasc? la ce-a fost sau ce va veni.

  ?n cele din urm?, cand Kan murmur? ?ntr-o doar?, ?Interesant, oare ceilal?i au ajuns deja?” DooSan ??i ridic? privirea ?i se uit? ?ndelung la detectiv. ?l v?zu pe acela privind ?int? la ecranul telefonului de parc? ar fi c?utat acolo o mare comoar?. Ba chiar detectivul ?ncepu s? se mi?te ?ncolo ?i ?ncoace prin fa?a lui la un moment dat, ceva ce-l irit? pu?in pe DooSan, c?ci ar fi vrut ca m?car Kan s?-l ?n?eleag? ?i s?-i dea timp s? se gandeasc? ?n lini?te, dar… n-avea el se pare cand s? aib? parte de lini?te ?n acea sear?.

  V?zandu-l pe Kan ?ncruntandu-se ?n cele din urm?, ?n timp ce privea ?nspre drumul ce ducea spre plaj?, DooSan se ?ntoarse ?i privi ?i el ?ntr-acolo. Astfel ?l v?zu pe Iu Min venind spre ei ?i c?rand-o pe SolHi ?n bra?e, care p?rea adormit? ?n acele clipe. ?i, la vederea acelei scene ?romantice,” DooSan stramb? iar din nas. Ba chiar scra?ni pentru sine printre din?i, ?Am zis eu c?-i lipitoare.” Dup? care se desprinse de caroseria ma?inii ?i trecu ?n fa?a lui Iu Min cand acesta trecu pe lang? ma?in? vrand s? se ?ndrepte spre ograd?, ?i-i spuse, ?Detectiv Ian vine cu noi!”

  Iu Min surase auzindu-l pe DooSan vorbindu-i cu superioritate. Asta denota c? DooSan se temea de el ?i la fel vedea ?n el o amenin?are. Ceva care-l scormoni pe din?untru de vru s? se ia la b?taie cu DooSan doar ca s?-?i r?coreasc? sufletul. Privind ?ns? la fa?a ?adormit?” a lui SolHi, ?n?elese totu?i c? nu era timpul s? se r?zboiasc? cu procurorul. De aceea se mul?umi doar cu a spune, ?Nu decizi tu asta, ci SolHi! A?a c?… la o parte!”

  DooSan nu se d?du ?ns? din calea lui. De aceea Iu Min se v?zu for?at s? ?ncerce s?-l ocoleasc?. Nu-i reu?i nici de data aceea pentru c? DooSan, ?nc?p??anat cum era, decise s? nu-i permit? celuilalt s? ca?tige ?n fa?a lui pentru a doua oar? ?n acea sear?. De aceea ?i f?cu un pas ?n lateral, barandu-i calea lui Iu Min. O mi?care care-l f?cu pe Iu Min s?-i ?uiere printre din?i, ?Am zis s? te dai la o parte, procuror Han! N-auzi?”

  ?Ba aud eu prea bine. Asta ?ns? nu ?nseamn? c? o s? ?i fac ce-mi ceri, c?ci, dup? cum am zis, SolHi merge cu noi.”

  Privir? ?ns? cat de curand la Kan cand acela se interpuse ?ntre ei. Apoi, cu repro?, detectivul le spuse, ?Nu crede?i c?-i copil?re?te s? v? ar?ta?i mofturile ?n plin? strad?, coco?eilor? Mai ales ?n astfel de momente dureroase pentru SolHi. A?a c?, v? sugerez ambilor s? v? calma?i.”

  ?Eu ?s cat se poate de calm,” bomb?ni Iu Min. ?Nu pot vorbi ?n locul altora totu?i,” o remarc? care-l f?cu pe DooSan s?-l str?fulgere cu privirea. A procurorului reac?ie ?ns? ?l f?cu pe Iu Min s? surad?: triumfase iar.

  Bucuria ?i trecu ?ns? rapid ?n scarb? cand o auzi pe SolHi spunandu-i, ?Iu Min, vreau acas?! Am obosit!”

  ?Dar e?ti deja acas?, SolHi! De fapt suntem chiar lang? poart?. ?i intr?m, de ?ndat? ce un anumit… ?nc?p??anat o s? ne permit? s? trecem.”

  Privi ?ns? cat de curand ?n ochii lui SolHi cand ea deschise ochii ?i-l privi cu ochi tri?ti, spunandu-i, ??i totu?i asta nu mai e casa mea, Iu Min. N-a fost nicicand de altfel, de?i asta am crezut mereu. Am totu?i o cas?. ?n Seul. Acolo unde ?i vreau s? ajung ?n seara asta. A?a c?, te rog, nu te ?mpotrivi ?i nici nu ?ncerca s? m? ?ii aici, c?ci… aici simt c? nu am aer deja. Chiar nu am aer.”

  Aceste cuvinte, rostite cu atata durere de femeia iubit?, ?l r?nir? adanc ?n suflet pe Iu Min. Mai ales ?i d?dur? de ?n?eles c? pierduse, odat? ?i pentru totdeauna, ?i c? nicicand n-o s? ?ntoarc? ?napoi acele timpuri care-l ?mpliniser? candva. Chiar ?i a?a nu voia s?-i dea satisfac?ia lui DooSan de-a se sim?i triumf?tor ?n fa?a lui ?i-i spuse, ?Eu singur,” ?n clipa ?n care acesta se apropie de ei, vrand s-o ia pe SolHi ?n bra?e ?i s-o duc? la ma?in?. Dup? care, cu pa?i har?ai?i, Iu Min se ?ndrept? spre ma?in? ?i-o puse pe SolHi pe bancheta din spate dup? ce DooSan deschise u?a.

  Cand s-o ?nchid? ?ns? se ?ncrunt? iar. Asta din cauza lui DooSan, care apuc? strans de marginea u?ii, ?inand-o deschis?, ?i care-i spuse, ?Nu atat de repede, tinere. Mai sunt ?i al?ii care trebuie s? urce.” Dup? care, de parc? ?ncerca s?-i fac? ?n ciud? tan?rului din fa?a lui, DooSan urc? al?turi de SolHi ?i-i culc? capul pe um?r ca s?-i fie mai comod. Apoi, privind ?int? ?n fa??, ?i spuse lui Kan, ?S? mergem, detective! Prea mult timp am pierdut ?n zadar pe aici!”

  Auzindu-l pe DooSan vorbind astfel, oarecum ?ngamfat ?i provocator, Kan surase, c?ci ?n?elegea prea bine de ce al s?u mai tan?r ?ef ac?iona astfel. La fel de bine ?n?elese ?i Iu Min motivele lui DooSan de-a ac?iona astfel: se r?zbuna pentru acea ?romantic? scen?” v?zut? pe plaj?. De aceea ?i surase el. N-o f?cu ?ns? pentru c? l-ar fi amuzat ceva, ci din cauza c? ?n?elese c? pierduse el totu?i pe toate fronturile ?n ziua aceea, chiar dac? crezuse c? ca?tigase m?car o b?t?lie ?n fa?a rivalului.

  ?n cele din urm?, cand Kan trecu pe lang? el, bomb?nind un abia auzit, ?Ne mai vedem noi,” Iu Min ??i plec? doar capul ?n semn c? avea detectivul dreptate. Dup? care se trase ca?iva pa?ii ?napoi, auzind motorul pornit. ?i, cu ochii ?n lacrimi, privi dup? aceea ?n urma ma?inii care se ?ndep?rta. Mai ales l?crimase el v?zand c? SolHi nu privise nici m?car pentru o clip? ?n urm?, ca s?-i spun? ?n acest fel ?ne mai vedem noi,” iar asta ?nsemna c? pierduse ?i ultima speran?? de-a fi cu ea… ?n doi.

  La fel nu-?i luase nimeni r?mas bun nici de la acea cas? p?r?sit?, l?sat? singur? ?i abandonat? ?ntr-un final, o cas? ?n care tr?ise un suflet viu pan? nu demult, dar care r?manea ?n cele din urm? doar un simplu templu pentru amintiri. Un templu la care nu venea nimeni s? se ?nchine, c?ci pentru SolHi acea cas? fusese mereu o surs? a durerii. ?n acela?i timp ?i fusese ?i loc de refugiu ?n vremuri grele prin simplul faptul c? avea un loc pe care s?-l numeasc? ?acas?,” un cuvant care-?i pierduse din valoare ?n cele din urm? odat? ce a ei mam? ?ncetase s? existe.

  ***

  T?cerea pusese repede st?panire pe automobilul lui Kan. La fel de repede ?i ?nconjurase ?i noaptea. Doar zgomotul u?or al schimb?torului de viteze se auzea din cand ?n cand atins de mana detectivului ?i vocea Dj de la radio care anun?a urm?toarea pies? sau comenta sensul anumitor versuri.

  Dar… nici muzica nu era important? ?n acele clipe ?i nici cuvintele DJ-ului. Tot ce conta ?n acele clipe era acea atmosfer? ciudat?, cu doi ?ndr?gosti?i nedeclara?i pe bancheta din spate ?i cu un veteran ?n partea din fa?? a ma?inii, conducand ?n t?cere, pe un drum ce p?rea spre nic?ieri. Un veteran care era totu?i ini?iat ?n ale dragostei ?i care ?n?elegea perfect c? nu era loc pentru cuvinte ?n acele clipe. Pentru ce era loc ?ns? era pentru sentimente, frumoase de altfel, ?i acea strangere de man? v?zut? de Kan ?n oglinda retrovizoare interioar?, o strangere de man? pe care DooSan o alese ca modalitate de ai ar?ta lui SolHi ?nc? odat? c?-i era al?turi.

  Anume acel gest al lui DooSan ?l f?cu pe Kan s? surad? ?n cele din urm?, murmurand pentru sine, ?Ah, dragostea: nici n-o putem ascunde, nici fugi de ea ?i uneori… n-o putem nici tr?i din plin, temandu-ne s? nu ne r?neasc?.”

  T?cu detectivul ?ntr-un final cand o auzi pe SolHi ?optind, ?DooSan, ?tii… ai avut dreptate: nu putem tr?i cu trecutul. De aceea am decis s-o iau de la cap?t de azi, s?-mi construiesc un nou viitor. ?i, cine ?tie, poate c? ?ntr-un final o s? am ?i o altfel de via??.”

  B?rbatul nu spuse ?ns? nimic. Vorbir? ?ns? ale lui gesturi, c?ci, curand dup? asta, el ??i sprijini capul de cre?tetul capului ei ?i-i stranse mai cu putere mana, dar f?r? s-o r?neasc?. Un gest care p?rea banal ?n ochii multora, dar care ?nsemna enorm pentru SolHi ?n acele clipe. La fel o ajutar? s? ?n?eleag? ?nc? odat? c? nu contau cuvintele ?n momentele grele, ci respectul mutuu, ajutorul ?i faptul c?-i era cineva al?turi.

  Apoi, cu ochii ?nchi?i ambii ?i atent supraveghea?i de Kan, care-i privea prin oglinda retrovizoare, surazand, ascultar? ?n t?cere cuvintele Dj-ului, ?Iar acum, pentru to?i cei care au pierdut candva pe cineva drag, f?r? a-?i putea lua r?mas bun sau f?r? a avea posibilitatea s?-i spun? m?car ?iart?-m?,” le dedic?m un ?Sorry seems to be hardest word,” de Elton Johns.”

  Acele cuvinte, ale melodiei ?ndr?gite de cei doi ?ndr?gosti?i, de acele inimi ce sufereau totu?i ?n acele clipe, fur? ca un balsam lini?titor. La fel ?i f?cur? acele cuvinte s? ?n?eleag? c? uneori un simplu ?Iart?-m?,” spus din suflet, face mai mult decat o mie de cuvinte sau iluzii. De aceea ?i suraser? ei ?ntr-un final, gandind fiecare ?n sinea lui, ??i totu?i exist? speran?? ?i dragoste pe acest p?mant.”

  ?ntr-un final, r?pus? de emo?ii ?i de evenimentele de peste zi care o epuizar?, SolHi adormi: cu capul pe um?rul lui DooSan, ?n timp ce el o ?inea ?n bra?e. ?i adormi ea sim?indu-se protejat?, pentru prima dat? ?n via?a ei. La fel sim?i c? chiar ?i dac? via?a s-ar fi sfar?it ?n acele clipe, un ?Iart?-m?” era totu?i de-ajuns pentru a-i face s? se simt? ?mplini?i.

  ***

  ?De ce nu se treze?te?” O ?ntreb? DooSan pe Mina. Era cu adev?rat preocupat, c?ci SolHi dormea de dou? zile deja, f?r? a da vreun semn c-ar fi avut de gand s? se trezeasc?. Ba chiar i se p?ruse lui la un moment dat c? SolHi nu respira. Din aceast? cauz? ?i se alertase ?i-o chemase pe Mina s? vin? s? vad? ce-i cu ea.

  Mina ?ns? surase cand ?l v?zuse atat de ?ngrijorat. Dup? care, ?n?elegand totu?i c? nu era chiar timpul pentru a-?i ar?ta astfel ?fericirea” de-al vedea pe DooSan ??ngenuncheat” ?n fa?a prietenei ei, Mina ?i spuse, ??i totu?i te ?ngrijorezi degeaba, procuror Han. Nu-s semne c? ar avea vreo problem? fizic?. E ?ns? una de ordin psihologic. De aceea ?i nu se treze?te. Nimic nou de altfel.”

  ?Nimic nou? La ce te referi acum, doctor Pack?” Se interes? DooSan, mirat.

  ?La faptul c? atunci cand SolHi e epuizat? emo?ional, doarme. ?ndelung de altfel. Zile ?ntregi dac? e s? fiu mai exact?. Apoi, cand se reface suflete?te, se ?ntoarce la via?a cotidian?.”

  ?Adic?, ce vrei s? spui, e c? a mai trecut odat? prin asta?”

  ?A?a ?i e: acum ?apte ani, dup? atac, ?i ?n urm? cu ?ase ani dup? proces. ?i de fiecare dat? cand a sim?it c? ?ntreaga lume se pr?bu?ea peste ea. Dar… ca de fiecare dat?, nu-mi fac griji, c?ci SolHi e puternic? ?i-o s? treac? ?i peste asta.” V?zandu-l pe DooSan surazand ciudat, Mina se ?ncrunt? ?i-l ?ntreb?, ?Se ?ntampl? ceva?”

  ?Da, absolut, precum faptul c? ?mi dau seama c? n-o ?n?eleg deloc pe femeia asta. La fel nu-mi pot da seama din ce-i construit? ?i cum e posibil s? tr?iasc? doar cu aer.”

  Fu randul Minei s? surad?, ?Nu doar cu aer. Picur?toarea de colo o hr?ne?te de fapt. A?a c?… nu moare ea, dup? cum ?i-ar dori unii.”

  ?Dac? acest ?unii” e despre mine, atunci v? ?n?ela?i amarnic, doctor Pack: eu nu-mi doresc moartea ei.”

  ?Atunci ce v? dori?i, procuror Han? Dac? se poate de ?tiut, desigur.”

  ?De ?tiut se poate. Doar c?… nu ?tiu eu pan? la urm?.”

  ?De ?tiut ?ns? cred c? ?ti?i urm?torul lucru, care tot m? intereseaz? pe mine. Ca de exemplu, dac? a-?i sim?it vreodat? c? ?ntreaga lume colapseaz? peste dvs. Mai ales: a-?i sim?it vreodat? c? n-ave?i aer?”

  ?Mmm, am sim?it. O singur? dat?,” spuse DooSan sigur pe sine.

  ?Cand anume?”

  ?Acum ?apte ani, cand…”

  ?Acum 7 ani?!” Murmur? ?i Mina ?ntr-o doar?. ?M? bucur s? ?tiu asta.” O remarc? care-l f?cu pe DooSan s-o priveasc? crucit. Mina ?ns? surase cu am?r?ciune ?i-?i continu? gandul, ?Nu c? a-?i suferit m? refeream c? m? bucur, ci c? ?ti?i cum se simte dezn?dejdea. Doar c? sunt sigur? c? n-a?i sim?it la fel ca ?i SolHi, c?ci ceea ce-a sim?it ea e de zece ori mai puternic decat ce-a?i sim?it dvs, procuror Han. Aici m? refer nu la durerea fizic?, ci la cea interioar?, c?ci anume asta ne e cea mai mare pedeaps?. De altfel, pentru SolHi, suferin?a interioar? a fost ?i este ?nchisoarea. Astfel ea se pedepse?te pentru cele ?ntamplate acum ?apte ani. De aceea ?i v? spun c? pute?i sta lini?tit: fratele dvs a fost ?nzecit r?zbunat, chiar dac? SolHi e posibil s? nu fi avut nicio vin?. Pan? la urm? ?ns? nu asta conteaz?, ci faptul c? ea continu? s? se pedepseasc? pentru ce-a fost.”

  ?V? referi?i acum la durerile-fantom??”

  ?Nu doar. M? refer mai mult la autostim?. La faptul c? s-a sim?it mereu atat de mic? dup? acea ?ntamplare, atat de ne?nsemnat?. Nedemn? de-a tr?i s-a sim?it de altfel. Chiar ?i a?a toat? aceast? durere n-a ?ngenuncheat-o. Din contr?, a f?cut-o s? vrea s? tr?iasc?, s? mearg? cu capul sus pe strad?, ?n ciuda faptului c? to?i v?d ?n ea doar o asasin? ?i nu un om ce merit? s? tr?iasc?.”

  ?Cum r?mane cu… ceea ce simte ea? M? refer aici la… ar fi capabil? SolHi s?…?i ia via?a dac? afl? c? e ?ntr-adev?r vinovat? de moartea lui YuSan?”

  Stolen novel; please report.

  ?Asta a-?i vrea?” O ?ntrebare a Minei care-l surprinse enorm pe DooSan.

  ??i reveni el ?ns? rapid din uimire ?i scutur? brusc din cap. ?Nu. Nu m? ?n?elege?i gre?it: nu ?ntreb asta pentru c? ar fi ceva ce-mi doresc, ci din cauza a ceva ce-a spus SolHi odat?.”

  ?SolHi? Ce anume?”

  ?C? dac? se adevere?te c? anume ea l-a ucis pe YuSan, atunci va cere iertare ?n genunchi dup? care… Nu, nici nu vreau s? m? gandesc la asta acum.”

  ?Ar trebui ?ns?,” ?i spuse Mina cu glas sever. ?S? v? gandi?i la asta, procuror Han. Poate astfel a dvs dorin?? de-a fi r?zbunat va fi ?n sfar?it satisf?cut?, c?ci… dac? sincer, a-?i fost deja r?zbunat.”

  ?Ce?” ?ntreb? DooSan, privind-o tr?snit.

  ?M? refer la tot prin ce i-a fost dat lui SolHi s? treac?. Oare… n-a fost asta de ajuns? N-a fost asta destul ca s? ?pl?teasc?” pentru ce se presupune c-a f?cut? Sau… v? ve?i sim?i cu adev?rat ?mplinit ?i r?zbunat doar cand ea va ?nceta s? exist? ?n ast? lume?”

  ?Nu exagera?i, doctor Pack. Eu nicicand nu mi-am dorit moartea lui SolHi. Nu mi-o doresc ?i nici n-o s? visez la asta vreodat?. La fel cum n-am urat-o nicicand, c?ci, de-a? fi urat-o, a? fi l?sat-o s? cad? prin acea gaur?, ?n acel depozit abandonat, cand s-ar fi putut strivi. N-am f?cut-o ?ns? pentru c?-mi pas? de ea.”

  ?Gaur?? Depozit? Despre ce mama naibii vorbim acum?” ?ntreb? Mina extrem de uimit?, c?ci SolHi nicicand nu-i vorbise despre asta.

  ?Vorbesc despre acea dat? cand v-a?i prezentat la u?a mea ?i m-a?i lovit, ap?randu-v? prietena f?r? s? ?ti?i c? datorit? mie era ?nc? ?n via??. De fapt, m? mir? asta: c? nu ?ti?i c? SolHi a fost atunci la un pas de moarte. Sau… e poate asta ceva ce nu v? dori?i? S? fie ?n via?? m? refer.”

  ?Cel care exagereaz? acum sunte?i dvs, procuror Han. Eu nicicand…”

  ?Nu mai conteaz? dac? sincer. Tot ce conteaz? e ca ea s? fie bine. Sper ca m?car ?n asta s? coincidem. ?i, ca s? v? r?spund la ?ntrebare odat? ?i pentru totdeauna, ca mai apoi s? nu mai fie loc de interpret?ri: chiar ?i de se adevere?te c? YuSan este mort din cauza ei, eu nicicand n-am s?-i permit s? moar?.”

  ?De ce? Ca s? ave?i mereu la ?ndeman? un ?ap isp??itor pe care s? v? v?rsa?i oful ?i s?-l face?i s? pl?teasc??”

  ?Ba nu. Pentru simplul fapt c? SolHi pentru mine a ajuns s? fie totul. Da, recunosc c? dac? ea e vinovat? de moartea lui YuSan o s?-mi r?neasc? profund sufletul. Dar chiar ?i a?a… nu vreau r?zbunare cu pre?ul vie?ii ei.” Dup? care se apropie de SolHi, aranjandu-i mai bine p?tura.

  Tres?ri ?ns? auzind-o pe Mina spunand, ??i totu?i, procuror Han, nici moartea ei n-o s? v? fac? s? v? sim?i?i mai bine. La fel cum nu va dat alinare ?tiind-o pe SolHi ?n ?nchisoare acum ?ase ani, c?ci sunt deja la curent cu faptul c? sem?na?i mult c-o fantom? la acea vreme ?i n-ar?ta?i deloc fericit.”

  ?Asta pentru c? fratelui meu nu i se f?cuse ?nc? dreptate. De aceea ?i ?ncercam din r?sputeri s? m? r?zbun,” ?ncerc? DooSan s? se justifice.

  ?F?r? s? ?ti?i c? tot ce era nevoie era s?-i da?i voie s? tr?iasc? ei. Doar astfel avea?i r?zbunarea perfect?. Motivul? Ian SolHi se autodistruge cu ganduri, p?reri de r?u ?i vina sim?it? ?n suflet. La fel o distruge gandul c? omul pe care-l iube?te nu poate fi fericit datorit? ei. De aceea, de vre?i ?ntr-adev?r r?zbunare, doar… l?sa?i-o s? tr?iasc? cum tr?ie?te acum ?i v? asigur c? va suferi mult mai mult decat moart? sau ?nchis? ?ntr-o carcer? de maxim? securitate.” Dup? care Mina ?i ?ntoarse spatele ?i p?r?si apartamentul.

  Comportamentul Minei i se p?ru ?ns? suspect lui DooSan. ?n special faptul c?-i d?duse un indiciu despre cum o putea face pe SolHi s? sufere. De parc? ?Nu i-ar fi prieten?, ci du?man,” gandi DooSan. Gre?ea ?ns? gandind astfel. La fel cum gre?ea ?i Mina, c?ci de?i ac?ionau ambii ciudat aveau de fapt acela?i scop: s-o apere pe SolHi ?i s-o scoat? din acea lume a penumbrelor ?n care tr?ia.

  ***

  ?Carne?” Se ?ntreb? SolHi, sim?ind un miros pl?cut de carne fript? gadilandu-i n?rile. St?tea ?n acele clipe ?n pat, cu ochii ?nchi?i ?i pref?candu-se c? dormea, de?i ?l auzea pe DooSan foindu-se prin apartament de ceva vreme. Ba chiar ?ncepuse s? aud? la un moment dat ?i sfaraitul u?or al c?rnii pus? pe gr?tarul ?ncins, precum ?i lucruri care se loveau unul de altul, f?r? prea mare zgomot de altfel, semn c? b?rbatul se apucase de g?tit. Asta ?ns? n-o convinse pe SolHi s? ias? din a ei cochilie ?i s? ?nfrunte realitatea, de?i acel miros al naibii de apetisant o cam f?cea s?-i ghior?ie ma?ele.

  ?Totu?i… nu renun? eu,” ??i spuse SolHi, strangand cu putere buzele cand sim?i c?-i l?sa gura ap? din cauza mirosului pl?cut de carne fript?. ?Nici ?n ruptul capului nu-l las s? ?n?eleag? c? m-am pref?cut ?n tot acest timp a fi Frumoasa Adormit? doar ca s? nu dau ochii cu el ?i s?-i explic ce ?i cum simt. Nu. Nici moart?.” Tres?ri ?ns? ?n clipa ?n care p?tura zbur? de pe ea ?i mai apoi cand sim?i bra?ele vanjoase ale b?rbatului ?ncol?cindu-se ?n jurul trupului ei. O mi?care care-o f?cu s? se ?ntrebe ?Ce face?”

  R?spuns ?ns? n-avu curajul s? cear? ?n voce. Putea ?ns? b?nui cam ce voia el s? fac?, c?ci sim?i cum o lu? el apoi ?n bra?e, dup? ce-o stranse puternic la piept. Dup? care o a?ez? pe ceva tare, sprijinind-o de ceea ce p?rea a fi dulapul de la buc?t?rie. Chiar ?i a?a, chiar dac? ?edea deja pe podea, SolHi se ?nc?p??ana s? nu deschid? ochii ?i asta din cauza c? se cam stingherea s? fie prins? cu ma?a-n sac. Doar cand sim?i c? n-avea aer, c?ci DooSan ?i stranse dintr-o dat? cu putere nasul, for?and-o s? deschid? gura ?i-i b?g? apoi o bucat? suculent? de carne ?n gur?, SolHi ?n?elese c? era deja prea tarziu s? se mai prefac?. De aceea ?i deschise brusc ochii ?i, ?ncruntandu-se, privi ?int? la b?rbat, c?ruia ?i ?uier? printre din?i ?n timp ce ?ncepu a molfeca, ?Ai fi putut fi totu?i mai gentil. Dar… cine a pierdut delicate?ea s-o g?seasc? Han DooSan?”

  DooSan surase. ?Am avut eu totu?i dreptate ?i te pref?ceai adormit?, de?i ??i ghior?iau ma?ele de foame.”

  ?Bine c? le ?tii tu pe toate,” bomb?ni SolHi. ?Iar eu m-am convins ?nc? odat? c? e?ti al naibii cand ??i propui asta.”

  ?Dac? spui c?-s al naibii pentru c? am trezit Frumoasa Adormit? din somn cu carne ?i nu cu un s?rut, atunci trebuie s?-?i dau dreptate. Totu?i… n-am de gand s? repet scena din poveste dac? ceva.”

  ?De parc? ?i-ar fi reu?it,” bolmoji iar??i SolHi. Dup? care, terminand de mestecat ce-i b?gase DooSan ?n gur?, lu? be?i?oarele pentru mancat ?n man? ?i ?ncepu s? c?r?b?neasc? ?n gur? carnea direct de pe gr?tar. Ba chiar ?i se ?ncrunt? la un moment dat ?i strig? ?Ia, ?nceteaz?!” cand DooSan ?i d?du peste man?.

  Lui ?ns? pu?in ?i p?sa de ?furia” ei. Doar ?i spuse surazand, ?Nu te teme c? nu-?i fur? nimeni buc??ica de la gur?. De aceea i-a ?i mai sufl? c? de nu-?i frigi limba.”

  ?Asta vorbe?te noul Han DooSan sau vechiul?” O remarc? care-l f?cu pe DooSan s-o priveasc? chiora?. ?Da, v?d c? ?n?elegi la care vechi Han DooSan m? refer - la cel care d?dea altora peste man? doar ca s? ?nfulece singur bun?tate de carne.”

  ?Eu? Cand asta?” ?ntreb? b?rbatul, f?cand-o pe nevinovatul.

  ??n vise,” i-o ?ntoarse SolHi sec. ?Dar… cum n-am timp s?-?i explic evidentul, mai bine m? las p?guba?? ?i m?nanc pan? nu-mi iau al?ii buc??ica de carne de la gur?.”

  DooSan stramb? din nas, c?ci nu prea-i pl?cu lui aluzia femeii din fa?a lui. Apoi, scuturand cu repro? din cap, lu? de pe gr?tar carnea deja bine f?cut? ?i i-o puse dinainte lui SolHi. Aceasta, v?zand cat de mult ?i punea DooSan ?n farfurie, ?l ?ntreb? ironic?, ?Ai decis cumva c?-s curcan ?i de aia m? ?ndopi cu de-a sila?” V?zandu-l c? rade ?ns?, ?ntreb? ?ncurcat?, ?Ce acum?”

  ?Nimic important. Doar… m? umfl? rasul cand aflu cu cine ai ajuns s? te compari, de?i, mai ?nainte, curcanul eram eu. Sau… o s? negi cumva?” SolHi scutur? brusc din cap, dup? care, amintindu-?i toate apelativele ?dr?gu?e” cu care-l dezmierdase pe DooSan de-a lungul timpului, privi ?n alt? parte. Anume aceast? reac?ie ?nevinovat?” a ei ?l f?cu pe DooSan s? surad? iar. ?Da, v?d c? ai memorie bun?. Doar c?… gre?e?ti aici comparandu-te cu s?rmanii curcani, c?ci aceia m?car sunt ascult?tori ?i m?nanc? cand li se pune dinainte. Nu fac mofturi ca al?ii sau se hr?nesc cu aer. Ori… mai nou, o fac pe Frumoasa Adormit?.”

  ?Chiar atat de evident a fost?!” ?ntreb? SolHi, privindu-l pe furi?.

  ?Mai evident de atata nu se putea. ?i ?tii cum mi-am dat seama? Dup? miros.” SolHi stramb? din nas. ?Nu al t?u, ci al c?rnii, c?ci, de cum am pus carnea pe gr?tar, am v?zut c?-?i mu?cai buzele ?i-?i auzeam ?i ma?ele ghior?ind. Tu ?ns? preferai s? joci ?n continuare teatru.”

  ?Eu? Cand asta?” ?ntreb? SolHi, aruncandu-i o privire nevinovat?. V?zandu-l ?ncruntandu-se ?ns?, murmur?, ?Bine, tac eu ?i… ?nghit. Dar dup? asta… pot s? m? ?ntorc la somn?”

  ?Iar?!” Strig? DooSan. ?Numai ce te-ai trezit, pentru numele lui Dumnezeu. Dup? dou? lungi zile de somn. De asta ?i nu pot ?n?elege cum po?i visa la somn ?nc?.”

  ?Altceva oricum n-am ce face, c?ci noaptea se doarme, nu?” V?zandu-l pe b?rbat ranjind ciudat, ?i spuse, ?F?r? idei, ok?”

  ?De ce? A?a e mai interesant. ?i… ?tiu eu o metod? a naibii de interesant? de-a petrece nop?ile… ?n doi.”

  ??tiu ?i eu una tot interesat?,” spuse SolHi surazand, ar?tandu-i pumnul, semn c? cam ?ntrecuse m?sura. ?A?a c?, dac? nu vrei s-o p??e?ti, ai face bine s?-?i preg?te?ti canapea, c?ci acolo dormi azi. Piciorul e bine deja.”

  ??n caz de ceva dorm pe canapea de dou? zile deja. Dar totu?i, nu neg c? sperasem s? dorm ?i eu mai confortabil. Cu tine ?ns?… doar ?n vise. De altfel, ai noroc mare, c?ci, fiind un gentleman, ?tiu s? m? comport cu doamnele. ?n caz contrar…”

  ?Dormeai dincolo de u??. Sau ce, ai uitat deja cu cine ??i ?petreci” nop?ile, Han DooSan? C-o vr?jitoare.”

  ??tiai de asta?” Ranji DooSan.

  ?Da. Nu odat? mi-ai spus-o. A?a c?… nu ?ntinde coarda ori se poate rupe.”

  ?Da, da, am ?n?eles idea,” spuse el ironic. ?Oricum, n-am cand s?-mi bat capul cu tine la ora asta ?i s?-?i explic evidentul.”

  ?Precum?”

  ?Precum ce se poate ?ntampla ?ntre un b?rbat ?i-o femeie de b?rbatul ??i propune asta ?i-l face scop de atins. A?a c?, dac? nu vrei s?-mi dai idei geniale ?i s?-mi fac mai apoi planuri pe seama ta, ??i sugerez s? m?nanci tot ce-am g?tit sau jur c? de nu ??i ar?t cum se ?ndoap? de fapt curcanii, Ian SolHi.” Dup? care DooSan se ridic? ?n picioare ?i intr? ?n baie.

  Dou? secunde mai tarziu SolHi tres?ri cand DooSan deschise brusc u?a. Apoi, cu mi?c?ri lente, ??i b?g? capul printre u?? ?i privi ?ndelung la SolHi, care-l privea mirat?. V?zand ?ns? c? el t?r?g?na cu acea ?verificare,” c?ci asta voia el s? fac? - s? vad? de SolHi ?l asculta ?i manca sau fugise deja la somn, aceasta ?i strig?, ?Ce acum?”

  ?Nimic. Doar… verific?ri de rutin?,” spuse el ?ntr-o doar?, trantind u?a.

  ?De parc? m? puteam a?tepta la altceva din partea ta,” murmur? SolHi, crezand c? DooSan n-o auzea. Tres?ri ?ns? iar auzind glasul lui DooSan din baie:

  ?S? ?tii c? aud.”

  ?Nici nu ?ncercam s? ascund dac? ceva. Doar… sunt ascult?toare cum mi s-a cerut. Ca acei curcani cu care m-ai comparat, amenin?andu-m? s? m? ?ndopi ca pe ei de nu-s fat? cuminte.”

  ?Crezi c? n-a? fi ?n stare?” ?ntreb? b?rbatul, b?gand iar capul printre u??.

  ?Nici nu m? ?ndoiesc c-ai fi ?n stare. Doar ?tii prea bine cum e s? fii… curcan, nu?” ?l tachin? ea. Ba chiar, ca s?-l scoat? din s?rite, imit? iar pas?rea.

  ?Ai decis s? fii clovn azi-noapte?”

  ?Ba deloc, c?ci… chiar n-ador s? iau meritul altora. Tu te descurci mai bine decat mine ?n a amuza pe al?ii. De aceea ?i nici n-am de ce s?-mi bat capul ?i cu asta.”

  ?Ia, Ian SolHi, poate ajunge, aaa?”

  ?Ce anume?”

  ?S? m? alin?i atat de ?dulce,” c?ci pe lang? m?gar de trac?iune am ajuns iar curcan.”

  SolHi surase, ?De ce? Ai decis s? ?ncerci mai ?ntai cum e s? fii ?n pielea paricopitatelor?”

  ?Da. C?randu-te pe tine ?n spate dac? ceva. De la ma?in? pan? aici ?n timp ce tu jucai rolul Frumoasei Adormite.”

  ?Min?i. Sunt sigur? c? sombe Kan m-a adus aici ?i nu tu.”

  ?Ba nu mint eu deloc. ?i dac? nu m? crezi po?i s?-l ?ntrebi pe scumpul t?u ?sombe,” care a dat bir cu fugi?ii de imediat ce-am ajuns aici. Motivul? ?l dureau ?alele.”

  ?Acum mi se pare mie c? exagerezi.”

  ?Crezi tu?! Ba-s cat se poate de serios. La fel cum ?s serios cand spun c? avem treab? dup? ce m?nanci.”

  ?Treab?? Ce fel de treab??” ?ntreb? SolHi mirat?. Se mir? ?ns? ?i mai tare cand ?l v?zu pe DooSan zambind complice. ?Ce de data asta?”

  ?Ceva al naibii de interesant, scumpo! Dar… toate la timpul lor. Nu gr?bi lucrurile c? pierzi toat? distrac?ia.” Dup? care, f?candu-i cu ochiul, DooSan ?nchise u?a, al naibii de suspect de altfel.

  V?zandu-l ac?ionand astfel, SolHi se ?ncrunt?. ?Ce pune ?sta la cale de data asta?” Murmur? ea. ?La sigur nimic bun. Dar… trebuie s? recunosc c?-i a naibii de bun la a ?nv??a lucruri rele. Din cele care m? pot scoate pe mine din min?i. De aceea, Ian SolHi, fii fat? bun? ?i ?nghite. Cat mai mult de altfel. ?n caz contrar singur? ?stuia nu-i faci fa??.” Dup? care, bomb?nind ?n minte diverse lucruri ?pl?cute” la adresa lui DooSan, ?ncepu a pl?nui pe ?ndelete cum s? se apere ?n caz de ceva. De ce s? se apere ?ns? nu ?tia. Era ?ns? sigur? c? Han DooSan era bun la ?otii. La cum era bun ?i la g?tit de altfel, c?ci nu degeaba se ducea carnea ceea pe gat ca uns? cu unt.

  ***

  ?naintand ?ncet pe str?du?a goal? ?i slab luminat?, SolHi p?ru cu adev?rat cufundat? ?n ganduri. Asta se datora faptului c? se sim?ea straniu s? se plimbe pe strad?, la o or? atat de tarzie ?i mai ales ?n compania cuiva. Mai mult decat atat ?ns? o cople?ir? gandurile cand ??i aminti de recenta dispari?ie a mamei ?i de tot ce se ?ntamplase dup? asta. Din aceast? cauz? ?i sim?i la un moment dat o grea ap?sare pe suflet, ceva ce-o f?cu s? simt? din nou c? ar vrea s? fug? cat mai departe de acele locuri ?i s? se ascund?.

  N-avea ?ns? unde fugi ?i nici unde se ascunde, c?ci era vie pan? la urm?, iar cei vii trebuie s?-?i ?nfrunte problemele ?i nu s?-?i ascund? capul ?n nisip la fel ca stru?ul. Plus la asta, mai era ?i DooSan, care f?cea eforturi supraomene?ti ?n acele clipe de-a o face s? se simt? mai bine. Din aceast? cauz? ?i nu putea ceda ea, c?ci, de-ar fi cedat, ar fi ?nsemnat c? toate eforturile lui de-ai demonstra c? se poate de mers mai departe ?n ciuda tuturor problemelor ?ntalnite ?n via?? fuseser? ?n zadar. Mai ales… de-ar fi colapsat SolHi, i-ar fi ar?tat b?rbatului c? gre?ise ?ncrezandu-se ?n propriile for?e ?i la fel gre?ise prin modul de-ai ar?ta c?-i p?sa de ea. Ceva ce SolHi chiar nu-?i dorea: s?-l mahneasc? pe omul iubit ?i s?-l fac? s? simt? c? nu merita s?-i stea al?turi.

  Aceste ganduri ?ns? reu?ir? s? fie alungate de-o singur? ?ntrebare de-a lui DooSan. ?La ce te gande?ti atat de intens?” O ?ntreb? el, p??ind agale, ?n dreapta ei, ?n ritmul pa?ilor ei de fapt.

  ?La nimic ?i la toate ?n acela?i timp. ?n special la faptul c? via?a e ciudat?.”

  ?Ciudat?? ?n ce fel?”

  SolHi zambi, ??n toate felurile. Dar… m? gandeam mai mult la noi, c?ci chiar suntem ciuda?i: pan? nu demult eram perfecta ?ntruchipare a lui Tom ?i Jerry. Azi ?ns? ne for??m s? fim dr?gu?i unul cu cel?lalt ?i la fel facem totul s?-i fim al?turi celuilalt atunci cand ?i este greu. De asta ziceam c?-i ciudat? via?a, c?ci la o astfel de turnur? de situa?ie nu m? a?teptasem nicicand.”

  ?La ce te a?teptasei totu?i? La a ne ucide unul pe cel?lalt?”

  ?Cam a?a ceva. ?i, din cate v?d, nu am fost singura care a avut astfel de ganduri.”

  ?A?a e. M-am gandit ?i eu la asta, c?ci chiar ne-am urat noi doi. Ei bine, poate am urat eu mai mult decat tine. Dar… tot eu am fost cel care a schimbat regulile jocului ?n cele din urm?.”

  ?Le-ai schimbat? ?n ce fel?”

  ?Doar… le-am schimbat,” murmur? DooSan ?ntr-o doar?, dup? care privi ?n alt? parte.

  Privi el ?n alt? parte ?ns? din cauza c? se sim?ea ciudat. Sim?ea cum inima ?i b?tea ca nebuna ?n piept ?i cum sim?ea c? nu mai era capabil s? ascund? ce sim?ea pentru SolHi. ?n special nu mai ?tia cum s? ascund? de ea c? chiar se temuse pentru ea ?n acele dou? zile cand o v?zuse doar dormind, nedand practic semne de via?? sau c-ar vrea s? tr?iasc?. De asta ?i sim?i c? ?nnebune?te la un moment dat, c?ci voia s-o ajute s? scape de acea depresie repentin?, dar nu ?tia cum.

  Dar, de?i sim?ea toate astea, ??i spuse totu?i c-ar fi mai bine s? nu vorbeasc? cu SolHi despre ale lui tr?iri. Pentru el erau mai importante ale ei ganduri ?i sentimente ?n acele clipe. ?n special dup? ce-?i aminti de noaptea cand SolHi avuse o nou? criz?, ?n urm? cu cateva s?pt?mani cand f?cuser? gr?tar ?i el, ?n joac?, o lovise ?n abdomen. Atunci, dup? ce ie?ise din baie, SolHi se gr?bi de se culc? pe canapea f?r? s?-i spun? un cuvant. Ba chiar p?ru c? n-avea ochi s?-l vad?. De asta se sim?i vinovat ?i spuse dintr-o dat?, ?SolHi, pot s? ?ntreb ceva?”

  ?Mmm, spune!”

  DooSan t?cu ?ns?. Se temu s? ?ntrebe totu?i despre acea noapte. De aceea ?i schimb? subiectul dintr-o dat?, ?Voiam s? ?ntreb de ce ai mers s?-l vezi pe Min SinJu.”

  ?Pe Min SinJu? Cand? Dup? moartea lui Dja Iun te referi?”

  ?Ba nu. ?n acea noapte cand am venit s? inciner?m trupul mamei tale. Atunci… am v?zut unde ai mers.”

  ?M-ai urm?rit cumva?”

  ?Da. Po?i spune ?i a?a. Dar, ?nainte s? m? acuzi c?-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, ??i spun c? am f?cut asta pentru c? m? temeam s? te las singur?.”

  SolHi zambi, ?Te temeai s? m? la?i singur? ca s? nu mi se ?ntample ceva sau pentru c? ai fi r?mas f?r? datoria pl?tit? de mi se ?ntampla ceva?”

  ?SolHi!” ?i spuse el pe un ton dojenitor. ??tii prea bine c? nu din cauza asta…”

  ?Da, ?tiu eu! ?tiu! Doar… ?mi b?team joc de tine. Oricum, de-a fost una sau alta tot se simte bine s? aflu c? atunci ?i-a p?sat de mine. Ca un adev?rat prieten, c?ci chiar n-au r?mas mul?i pe lumea asta dintre cei pe care-i pot numi prieteni.”

  ?Bine ?ns? c? ?i-au mai r?mas din cei care umbl? ca c??elu?ii ?n urma ta, cer?ind iubire,” morm?i DooSan ?nfuriat, amintindu-?i de scena romantic? dintre ea ?i Iu Min, de pe plaj?. V?zand-o ?ns? pe SolHi privindu-l piezi?, ranji. ?Doar… ganduri. Nimic personal.”

  ?Dac? zici,” spuse ea sec. Un r?spuns care ?l mir? pe DooSan, c?ci el crezuse c-o s?-i sar? ?n cap pentru aluziile f?cute. SolHi ?ns? n-avea timp de r?fuieli cu Han DooSan, mai ales s?-?i bat? capul cu geloziile lui copil?re?ti. Pentru ea contau ?n acele clipe doar ale ei ganduri, cele care-i n?v?lir? ?n cap, despre noaptea ?n care mersese de se v?zuse cu Min SinJu.

  ***

  ?n acea sear?, cand ea, DooSan, Kan, Yu ?i Yoon Suk revenir? ?n Seul pentru incinerarea trupului lui SinHa, SolHi reu?i cumva s? scape de sub observa?ia colegilor ei avand un singur scop ?n minte: s?-l fac? pe cel vinovat de moartea mamei ei s? pl?teasc?. Din aceast? cauz? ?i intr? direct ?n club, f?r? s?-i pese de bodyguarzii care ?ncercaser? s-o opreasc?. Ba chiar, la un moment dat, cand unul din ei o apuc? ?n bra?e ?ncercand s-o ?ndep?rteze de club, SolHi reu?i s?-l deposedeze de arm?, pe care o folosi mai apoi ca s?-i amenin?e ?i astfel reu?i s? intre ?n local ?n cele din urm?.

  ?n?untru ?ns?, f?r? a sta prea mult pe ganduri, de cum v?zu unde anume se afla SinJu ?n acel moment, apuc? o sticl? de whisky de pe una dintre mese pe care o arunc? ?nspre SinJu, care tocmai ie?ea dintr-unul din separeuri, urmat de una dintre dansatoarele lui, cu care tocmai avuse anumite momente de pl?cere. Astfel, sticla, asemeni unui proiectil datorit? furiei cu care o aruncase SolHi, trecu extrem de aproape de capul acestuia, ca s? se fac? ??nd?ri ?ntr-un final ?n contact cu peretele mai ?ntai ?i mai apoi cu podeaua. O azvarlitur? demn? de o medalie de aur, dar care pentru SolHi ?n acele clipe ?nsemna mult mai mult: era o b?t?lie pentru dreptate.

  Tot pentru c? voia s?-?i fac? dreptate venise acolo, arzand pe din?untru ?i sc?p?randu-i ochii de furie. Mai ales o ?nnebunea faptul c? ?n timp ce ea suferea enorm el continua s? se bucure de via??. ?De parc? nu s-ar fi ?ntamplat nimic,” ?uier? SolHi printre din?i, v?zand ranjetul de pe fa?a lui SinJu. Era ?ns? un ranjet de nepl?cut? surpriz? s-o vad? acolo, c?ci el crezuse c? se ascunsese pe undeva, zvarcolindu-se ca rama dup? pierderea suferit?. SolHi ?n schimb venise anume acolo, ?n fa?a celui care-o aduse pe marginea pr?pastiei. ?i nu venise doar s?-i fac? o vizit? social?, ci ?i s?-l avertizeze c? r?zboiul abia atunci ?ncepea ?i c? n-avea de gand s? dea ?napoi, nici m?car un centimetru.

  De altfel aceea?i darzenie ?i hot?rare de a-?i face dreptate cu mana ei o v?zur? ?i bodyguarzii lui SinJu ?n ochii ei cand vrur? s? se apropie de ea ?i s-o scoat? cu for?a din local. St?tur? pan? la urm? cumin?i ?ns?: parte de team?, c?ci SolHi continua s? strang? arma ?n man?, ?i parte datorit? lui SinJu, care le f?cu ?n cele din urm? semn s? se retrag?. Apoi, atingandu-?i rana f?cut? de-o a?chie s?rit? de la sticla spart?, o ran? nu prea adanc? f?cut? pe obraz, SinJu f?cu ca?iva pa?i spre SolHi, continuand s? surad?, de?i lui nu-i era deloc a rade ?n acele clipe.

  La fel nu-i era deloc a glumi lui SolHi, care-i ?uier? dintr-o dat? printre din?i, ?Caine. Singur stai ascuns dup? fusta fetelor, dar pe al?ii ?i trimi?i pe campul de lupt?.”

  ?Dac? sincer n-am nici cea mai vag? idee despre ce vorbe?ti, detectiv Ian,” min?i SinJu, privind ?int? ?n ochii ei ce sem?nau atat de mult cu ochii unei nebune ?n acele clipe.

  ?Singur crezi ce spui?” ?ntreb? SolHi cu glas tremurand din cauza urii.

  ?Da. Pentru c? chiar nu ?tiu ce naiba se ?ntampl? cu tine. Judecand dup? haine ?ns? a? putea jura c?…”

  ?Nici nu ?ndr?zni s? pomene?ti ce-ai ?n minte, Min SinJu,” strig? SolHi. ?Sau nu r?spund de mine. La fel nici s? nu ?ndr?zne?ti s? m? min?i, nu privindu-m? ?n fa??, cand ?tim prea bine ce-ai f?cut ?i de ce te acuz. Dar… de ce m? mir? s? v?d c? te ascunzi dup? deget, negand evidentul, cand mereu am ?tiut c? e?ti la?. Dar chiar ?i a?a… n-am crezut nicicand c? e?ti capabil s? decazi atat de mult.”

  ?Dup? cum am zis: n-am idee despre ce vorbi?i…”

  ?Nu te preface, Min SinJu,” url? practic SolHi. ?Nu te preface, c?ci ambii ?tim c? anume tu ?i-ai trimis gorilele ?n satul meu de ba?tin? ca s?-i faci r?u celei pe care o iubeam ?i care era singura persoan? scump? din via?a mea. O femeie care tr?ia ?n afara realit??ii, pentru numele lui Dumnezeu, dar totu?i o femeie pe care ai ucis-o pentru scopurile tale meschine.”

  ?Cum ziceam… nu ?tiu…”

  ?Ba ?tii, Min Sin. Doar c?, chiar de ?tiu c? anume tu ai f?cut ce-ai f?cut, nu pot ?n?elege de ce. Sau ce, chiar ai crezut c? ucigandu-mi mama sau luand-o ostatic? o s? m? faci s? plec capul ?i s? m? supun ?ie?”

  ?Dup? cum am spus: n-am nici cea mai vag? idee despre ce vorbi?i. Dar… dac? e s? presupunem c? e totul a?a cum spune?i: crede?i c? n-a? fi reu?it?”

  ?Nu, n-ai fi reu?it. ?i ?tii de ce? Pentru c? eu nu m? las niciodat? c?lcat? ?n picioare. La fel nu-l slujesc pe diavol.”

  ?Chiar ?i dac? ?n pericol ar fi fost via?a mamei tale?”

  ?Da, chiar ?i dac? a? fi ?tiut din timp c?-mi vei omor? mama. De ce? Pentru c? nu-s caine s? m? gudur pe lang? tine cand ?mi arunci un os. La fel nu-s la?? s? m? ascund dup? cei de-al tine. Dar… de n-ai fi fost la? tu ?i mi-ai fi dat de ?n?eles ce aveai de gand m?car, ?i-a? fi ar?tat ce ?nseamn? s? te pui cu cei pe care-i iubesc, c?ci pentru cei pe care-i iubesc sunt gata s? te rup ?n buc??i de trebuie.”

  ?Sunt totu?i ?n via??,” o provoc? SinJu. Apoi, ranjind, spuse, ?M? refer la faptul c? de?i b?nuie?ti c? anume eu am f?cut ce-am f?cut mamei tale ?nc?-s viu.”

  ?Nu pentru mult? vreme.”

  ?Da. Aici trebuie s? accept c? ave?i dreptate, detectiv Ian. De altfel… n-ar fi nici nimic straniu ?i nici nea?teptat s? ucide?i pe cineva. Doar a-?i mai ucis odat?, nu?”

  ?Mmm, a?a se spune: c? am ucis. La fel cum nu po?i nega c? suntem atat de asem?n?tori, Min SinJu, c?ci ai t?i ochi tot nu mint ?i-mi spun foarte clar c? tot ai ucis.”

  ?Posibil. Nu ?in minte dac? sincer. Dar totu?i… trebuie s? recunosc c? de ?ti?i astfel de lucruri doar privind oamenii ?n ochi ?nseamn? c? ?ti?i s?-i citi?i pe to?i cei care te ?nconjoar?.”

  ?Iaca acum ai dat-o ?n bar?, Min SinJu, c?ci la acest capitol stau chiar prost. La a citi oameni m? refer, c?ci to?i cei ?n care m-am ?ncrezut vreodat? m-au ?njunghiat ?n cele din urm? pe la spate. Asta ?ns? nu m-a ?ngenuncheat. Stai f?r? grij?. De aceea n-o s? ?ngenunchez nici ?n fa?a ta: regele criminalilor.”

  ?Ar trebui s? m? simt flatat cumva? Pentru a mi se atribui un astfel de rang ?nalt.”

  ?Absolut, c?ci dintre to?i regii nebuni tu iei medalia de aur dac? ar fi fost o ?ntrecere ?ntre voi. Unul pe care-l voi vana cate zile voi avea. Asemeni unui caine turbat ce n-are nevoie de odihn? ?i care miroase doar sange ?n fa??. Un caine care se va opri din a lui nebunie doar ?n clipa ?n care o s? te vad? mort, Min SinJu. Doar atunci o s? m? calmez ?i-o s?-mi tr?iesc lini?tit? via?a ?tiind c-ai pl?tit pentru tot. ?n special pentru c? Han DooSan a fost la un pas de moarte din cauza ta, iar Dja Iun a murit.”

  ?Prea multe acuza?ii, nu crede?i, detectiv Ian?”

  ?Ba deloc. E doar o mic? parte din lunga list? de mor?i pe care ?i ai pe con?tiin??. Incluzand-o acolo ?i pe mama desigur.”

  ??i totu?i… mi se pare absurd,” spuse SinJu c-o oarecare batjocur? ?n glas. ?La fel ?i faptul c? declarandu-v? un pitbull fioros, gata s? ucid?, doar sta?i ?i l?tra?i la mine asemeni unui chihuahua fricos. De ce?”

  ?Pentru c? nu-i momentul,” ?uier? SolHi printre din?i, apropiindu-se mai mult de el. ?Nu-i momentul s? te fac s? dispari, c?ci… se simte o atat de mare satisfac?ie s? privesc ?n ochii t?i ?i s? v?d frica, teama de-a fi uitat, c?lcat ?n picioare ?i apoi vanat.”

  ?Vanat, eu?”

  ?Da. Tu, Min SinJu, c?ci mai devreme sau mai tarziu o s?-mi reu?easc? s? te transform din pr?d?tor ?n prad?. O van?toare care o s? fie a naibii de lent?, unde o s? te urm?resc pas cu pas, f?candu-te s? tremuri din toate m?dulare ?n timp ce sim?i col?ii mei atat de aproape de-a ta piele.”

  ?Vise m?re?e pentru mine.”

  ?Desigur c? nu. Doar… prefer s? m? fac sim?it? din timp ?i nu s? atac pe la spate, asemeni la?ilor cum ai f?cut tu. La fel nu-s deloc proast? s?-mi dau c?r?ile pe fa??. Nu acum cand, datorit? ?ie, nu mai am nimic de pierdut. Din aceast? cauz? ?i-o s?-mi permit luxul de a te urm?ri la pas lent, dar sigur, suflandu-?i ?n ceaf? ?i bucurandu-m? din plin de teama ta.”

  Spunand aceste cuvinte, SolHi ?i ?ntoarse spatele cu gand s? plece. Se opri ?ns? locului cand ?l auzi pe SinJu spunandu-i, ?Cum r?mane cu Han DooSan, detectiv Ian? Din cate ?tiu el tot e cineva pe care-l pute?i pierde, acum c? nu mai ave?i o mam? pe care al?ii ar putea-o r?ni. Pot r?ni a ta inim? ?ns?, s-o calc ?n picioare, ?ncet, dar sigur, doar pentru a te vedea ?n genunchi ?n fa?a mea cer?ind ?ndurare.”

  ?Doar… vise, domnule Min! Doar… vise! Iar ce ?ine de procuror Han… face?i ce vre?i! Pute?i s?-l r?ni?i de asta v? e gandul. Doar c?, ?nainte de-a face asta, gande?te-te de dou? ori, c?ci chiar nu ?tii ce-mi poate pielea ?i cat de nebun? pot fi. La fel… ?i-a? sugera s? ?ncetezi a mai visa s? m? vezi ?n genunchi ?n fa?a ta: asta n-o s? se ?ntample nicicand, c?ci ?nainte s? se ?ntample asta ??i pictez un glonte ?ntre ochi, trimi?andu-te pe lumea cealalt? s?-i ?ii companie Diavolului, celui pe care l-ai acceptat drept frate ?i dup? muzica c?ruia dansezi ?i acum!”

  Dup? o astfel de confesiune ?nfl?c?rat?, SolHi ?i ?ntoarse spatele ?i plec?. F?r? a privi ?n urm?, dar cu un singur gand ?n minte: de-a g?si calea perfect? s?-l vad? pe Min SinJu dup? gratii sau m?car ?n genunchi ?n fa?a ei, cer?ind ?ndurare. O dorin?? pe care avea de gand s-o vad? ?ndeplinit? a?a cum avea de gand s?-?i fac? dreptate pentru moartea propriei mame ?i-a lui Iun Dja Iun.

  ***

  ?SolHi?” O strig? DooSan pe nume, v?zand-o mult prea cufundat? ?n ganduri. Din aceast? cauz? ?i tres?ri SolHi. Apoi, privindu-l ?int?, ea spuse abia auzit, dar totu?i sigur? pe ea:

  ?S? nu pleci nicicand de lang? mine, Han DooSan! Niciodat?! Chiar ?i dac-o s? vrei s? pleci, r?mai, c?ci… indiferent de orice nu s-ar ?ntampla m?car pe tine voi putea s? te protejez.”

  Aceste cuvinte ?l uimir? nespus pe DooSan. La fel ?l preocupar?, c?ci… sim?ea din tremurul vocii ei ?i citea ?n a ei privire c? ceva al naibii de periculos se apropia de ei. Un pericol care avea f?r? doar ?i poate de-a face cu Min SinJu, c?ci anume dup? ce-i pomenise numele SolHi c?zuse pe ganduri. Chiar ?i a?a nu ?ntreb? ce se ?ntamplase ?n acea noapte sau ce anume vorbise ea cu Min SinJu. Tot ce conta pentru el ?n acele clipe era c? SolHi era bine ?i c? era ?nc? lang? el. De aceea ?i ?i spuse ?ntr-un final:

  ?Cea care ar trebui s? nu plece e?ti tu, SolHi. A?a c?, dac? tot mi-ai cerut s?-?i stau al?turi mereu, la fel f? ?i tu: promite-mi c? nu pleci nicicand ?i la fel promite-mi c? nu dispari. Doar astfel putem s? ne protej?m unul pe cel?lalt ?i s? supravie?uim. ?n doi.” Apoi, ?ndr?znind ?n sfar?it, DooSan o apuc? de man? ?i-o trase spre el, strangand-o cu putere la piept. Dup? care, cand sim?ir? ambii c? erau deja ?n stare, ?nc? ?inandu-se de man?, pornir? de-a lungul acelei str?zi, surazand stingher, c?ci devenir? dintr-o dat? parteneri ?ntr-o lupt? pe via?? ?i pe moarte cand mai ?nainte fuseser? doar solda?i ?n tabere diferite ?n acel r?zboi crunt al vie?ii numit Dragoste ?i Ur?.