Stand lang? u?a deschis? a casei, SinHa privea cerul ?nstelat. Ici ?i colo, din cand ?n cand doar, se mai z?rea cate o coad? de nor. Chiar ?i a?a, chiar dac? acea lumin? celestial? era totu?i slab?, natura din jur era splendid?, reveland din plin a ei idilic? frumuse?e nocturn?.

  Probabil acea frumuse?e a nop?ii o f?cu pe SinHa s? suspine. Era ?ns? un suspin al dragostei, c?ci, cat de curand, femeia ?opti, ?Frumos!” Apoi, f?r? s?-?i ia ochii de la cer, stranse la piept o poz? de-a lui SolHi de cand ea era mic? ?i acea p?pu?? de care practic nu se desp?r?ea nicicand. O p?pu?? c?reia adesea ?i ?optea, ?Scumpa mea fiic?,” c?ci, ?n momentele ei de nebunie, doar astfel putea ar?ta lumii c? avea ea totu?i ceva amintiri ?i c? nu tr?ia doar cu iluzii.

  Aceleia?i p?pu?i, pe care o strangea puternic la piept, SinHa ?i spuse dintr-o dat?, ?E?ti atat de frumoas?, scumpo! La fel de frumoas? ca stelele. Sau poate… mult mai frumoas?!” Apoi, zambind ciudat, de parc? un palc de amintiri frumoase ?i trecuse prin minte, SinHa ?nchise ochii.

  Pentru cateva clipe doar ?nchise femeia ochii. Apoi, ?ncruntandu-se ni?el, deschise ochii iar ?i privi ?n ograd? prin u?a cr?pat?. Acolo o v?zu pe b?trana care avea grij? de ea. Aceea st?tea chiar ?n mijlocul ogr?zii. Nu era singur?, ci cu un b?rbat la vreo patruzeci de ani, care se tot milogea pe lang? b?tran?, ?ntinzandu-i telefonul ?i insistand ca aceea s? sune pe cineva. ?i, tot v?zand insisten?ele lui, SinHa ?opti iar, ?Om r?u! Mereu a fost r?u! E un om al naibii de r?u! R?u!” Dup? care, cand acel b?rbat privi dintr-o dat? spre u?a camerei ei, SinHa se sperie ?i ?nchise brusc u?a, ca mai apoi s? se trag? ?ntr-un col? al camerei.

  Acolo, ?n acel col? neprietenos cum i se p?rea ei ?n momentele de luciditate, dar care era al ei col? de rai ?n marea majoritate a timpului, SinHa se ghemui. Dup? care, strangand genunchii la gur?, femeia ??i acoperi urechile cu palmele ca s? nu mai aud? acele dou? glasuri de afar?. Ba chiar ?ncepu s?-?i loveasc? u?or urechile cu palmele, murmurand ca o nebun?, ?Nu ascult. Eu nu vreau s? ascult. Nu, nu, nu vreau. Nu vreau.”

  Astfel, fiind concentrat? s?-?i alunge acele voci din cap, SinHa nu atrase aten?ie p?pu?ii care c?zu al?turi de ea. La fel c?zu ?i poza. Cu fa?a ?n sus c?zu ea. Astfel se v?zu o SolHi de vreo 10 ani, zambind ?n acea poz?, chiar dac? haina pe care o purta pe umeri era mult prea mare pentru al ei pl?pand trup… haina unui b?rbat…

  ***

  ?Haide, mam?, nu fii astfel! Doar ?i-am explicat deja de ce am nevoie s-o suni iar ?i s?-i ceri s? trimit?!”

  A b?rbatului milogeal? o f?cu pe b?tran? s? se ?ncrunte. Apoi, privind furioas? la el, ?i spuse cu glas t?ios, ?S? trimit? iar? Chiar nu ?i-i ru?ine? Fata aceea ne trimite mereu bani. Cu ce obraz s?-i cer s? ne trimit? de data asta, fiule?”

  ?De parc? e cine ?tie ce mare scofal?,” bolmoji b?rbatul. ?Nici nu-i o sum? prea mare de altfel. Doar… b?nu?i pentru ea, c?ci cei de la capital? mereu primesc bani buni. Sau ce, vrei s?-mi pierd eu capul pentru c? tu nu vrei s?-i ceri s? trimit? iar?” ?i b?rbatul chiar c? se ?sup?r?,” ?ncercand s-o fac? pe-a lui b?tran? mam? s? simt? mil? pentru el. ?Doar… spune-i c? nebuna de SinHa a stricat iar ceva ?i-i nevoie s? pl?teasc?. Oricum trebuie s?-?i pl?teasc? ?i s?-?i fie ve?nic recunosc?toare pentru sacrificiul pe care ?l faci, c?ci nu oricine ar putea avea grij? de o nebun? cand a ei fiic? se distreaz? la capital? cine ?tie cu cine.”

  Dintr-o dat? b?rbatul s?ri ?ntr-o parte sim?ind o dureroas? palm? peste spate. Ba chiar fu nevoit s? se apere cu bra?ele, c?ci b?trana ?ncepu s?-l plesneasc? ?n repetate randuri, strigandu-i practic, ?Vai de b?trane?ile mele! Mi-am g?sit beleaua cu tine de cand te-am n?scut, c?ci mereu mi-ai f?cut probleme. Cand oare o s? te maturizezi ?i tu odat? ?i-o s? fii ca tot omul, huh?”

  Apucand-o pe b?tran? de bra?e, ca s-o fac? s? nu-l mai loveasc?, b?rbatul ranji. V?zand ?ns? c? acel ranjet nu-i ?nmuie inima b?tranei sale mame, deveni dintr-o dat? ?inocent,” spunandu-i cu glas plang?re?, ?Dar n-am f?cut eu nimic. Jur c? de data asta nu-i vina mea, mam?. Jur.”

  ?Atunci? Cu ce ocazie ai iar nevoie de bani?” ?l ?ntreb? b?trana.

  ?E… e pentru c? n-am pl?tit tot data trecut?,” se balbai el. ??i ?tii ?i tu c? dac? ?lora nu le pl?te?ti tot, procentele cresc, iar de nu pl?tesc ?i de data asta ce datorez atunci Dumnezeu ?tie pe unde m? g?se?ti pe urm?. Dac? m? g?se?ti vreodat?, zic.”

  Tres?ri el ?ns? ?n clipa ?n care b?trana ?i ?uier? ar??goas? printre din?i, ??i nici nu ?tii ce favoare ar face ei. ?ntregii lumi de altfel.” Dup? care, smulgand telefonul din mana b?rbatului, ?ncepu s? caute num?rul de telefon al lui SolHi ?n lista de contacte.

  ***

  ?n clipa ?n care ?i sun? telefonul, SolHi se ?ntorcea de la magazin. Era cumva ab?tut? sau poate ganditoare de parc? problemele toate ar fi dat buzna peste ea ?ntr-o singur? zi. ?i nu era deloc exagerare, c?ci chiar sim?ea c? tot ?i mergea prost ?n ultima vreme. Probabil de aceea ?i se ?ncrunt? cand v?zu num?rul b?tranei pe ecranul telefonului ?i spuse, ?Numai asta lipsea,” c?ci, ori de cate ori b?trana o suna, era pentru a-i spune despre o ?problem?” care trebuia neap?rat rezolvat? cu bani.

  Chiar ?i a?a r?spunse la apel ?i ascult? ?n t?cere vocea tremurand? a b?tranei. ?Alo, SolHi, sunt eu! ?tii… cum o mai duci ?n primul rand?” O ?ntreb? femeia.

  ?Eu? Bine,” r?spunse SolHi f?r? prea mare tragere de inim?. Apoi, tr?gand adanc aer ?n piept, ?ntreb?, ?Pentru ce suna?i de data asta?”

  ?Da… nimic important,” se balbai iar b?trana. ?Doar… ?tii, of, SolHi, oh! Vai de b?trane?ile mele. Nici nu ?tii ce ru?ine ?mi e s? te sun iar, dar ?tii… jur c-am sc?pat-o din ochi doar pentru o clip?. Doar pentru o clip?, jur, iar mama ta…”

  Cuvintele b?tranei o f?cur? pe SolHi s? se opreasc? locului ?ntr-un final. Nu f?cu asta pentru c? era ?ngrijorat?, ci pentru c? sim?ea c? ceva r?u pentru ea urmeaz? dup? asta. Apoi, ca s? nu mai prelungeasc? acea agonie din suflet, ?ntreb?, ?Ce-a mai f?cut mama de data asta, bunico YeJin?”

  R?spunsul ?ns? trebui s?-l a?tepte secunde bune. Secunde ?n care ??i sim?i inima b?tandu-i nebune?te ?n piept, b?t?i ale inimii pe care le auzea atat de clar ?i ?n urechi. ?i totu?i, chiar dac? a?tepta acel r?spuns rostit de buzele b?tranei, SolHi ?l ?tia, c?ci era mereu acela?i… banii.

  Nu gre?i deloc de altfel, c?ci, cat de curand, o auzi pe b?tran? spunandu-i, ?A dat iar buzna ?n magazinul doamnei Ho. ?i… a distrus iar lucruri pe acolo,” min?i b?trana. O minciun? pe care o credea ?tiut? doar de ea, f?r? s? ?tie c? ?i SolHi ?tia de fapt prea bine c? ea min?ea.

  De altfel nici nu era greu s?-?i dea seama c? b?trana min?ea, c?ci auzea destul de clar vocea b?rbatului la cel?lalt cap?t de fir. ?i, chiar de n-auzea clar ceea ce spunea el, tot ?n?elese cateva cuvinte, ?Spune-i s? dea! Cat mai mult…” Apoi doar un marait surd se mai auzi. Probabil pentru c? b?trana ?l ?mpinsese ?ntr-un final de lang? ea sau ?i astupase gura cu palma.

  Chiar ?i a?a, chiar dac? ?tia c? cei doi o considerau un bancomat personal, SolHi tot ?ntreb?, ?Cat s? trimit de data asta?”

  ?Nu mult,” se gr?bi s? r?spund? b?trana. ?Doar 10 mii.”

  ?10 mii de won?” Strig? dintr-o dat? SolHi. ?i avea de ce s? strige, c?ci se sim?ea revoltat? ?i folosit?, mai ales dup? ce-?i d?duse seama c? de fiecare dat? cand b?trana cerea bani era o sum? din ce ?n ce mai mare. De aceea ?i sim?i ?n acele clipe nevoia s?-?i strige nemul?umirea ?i durerea. ?i, cu ochii ?nl?crima?i, strig? SolHi iar, ?Vi se pare c? eu ca?tig milioane, bunico? C? am cumva averi pe undeva ascunse s? pot trimite mai mereu? Pentru numele lui Dumnezeu, nu sunt decat un simplu detectiv. Unul pl?tit de stat ?i al c?rui salariu e unul care nu poate acoperi toate cheltuielile necesare. De abia pot pl?ti medicamentele ?i tot restul. Plus ce stric? mama mai mereu. Bani pe care-i pl?tesc din salariu ?i care nu-mi ajung ca s? tr?iesc ?i eu cumva.”

  Cuvintele lui SolHi o f?cur? pe b?trana YeJin s? se simt? dintr-o dat? vinovat?. Chiar ?i a?a… era mai important fiul ei decat chinul prin care trecea SolHi. De aceea ?i spuse, ??i crezi c? eu nu ?tiu? Desigur c? ?tiu c? ?i ?ie ?i-e greu. Dar… cum s? nu-i pl?tim doamnei Ho? ?tii c? mereu ne ajut? ?i…”

  ?Da ?tiu eu, ?tiu,” strig? iar SolHi. ?Ca de fiecare dat? ?n?eleg ceea ce vrei s? faci ?i de ce ceri bani. Dar…” Se auzi apoi oftatul prelung al lui SolHi la cel?lalt cap?t de fir. Un oftat care fu auzit ?i de b?rbat. Acela ?ns? stramb? din nas ?i morm?i ceva ne?n?eles ?n barb?. Dup? care, surprinzand privirea plin? de repro? a b?tranei, ?i ?ntoarse spatele.

  ?Atunci? S? a?tept maine?” ?ntreb? b?trana ?ntr-un final, ?ncercand s? rup? acea ap?s?toare t?cere.

  SolHi t?cu ?ns? alte cateva clipe. ?ntr-un final, ?tiind c? alt? cale de a rezolva acea problem? n-are, spuse, ?Da. O s? transfer maine suma pe care a-i cerut-o. Numai c?… bunico YeJin, e ultima dat? cand trimit bani pentru astfel de lucruri. Data viitoare, cand mama ?stric?” lucruri, o s? pl?ti?i din banii pe care vi-i dau pentru c? ave?i grij? de ea.” ?i SolHi ?nchise brusc telefonul, c?ci sim?ea c? era cat pe ce s?-i spun? b?tranei tot ce avea pe suflet, s?-i spun? c? ?tia despre acele ?stric?ciuni” f?cute de SinHa ?i de toate acele d??i cand o luaser? de proast? ?i pl?tise pentru ?stric?ciunile” cuiva.

  ?nchizand telefonul ?ns? nu sim?i c? se sim?ea mai bine. Din contr?, sim?i cum furia punea tot mai mult ?i mai mult st?panire pe ea. De aceea ?i lovi apoi cu putere o piatr? ?ntalnit? ?n cale, o piatr? care se rostogoli cat colo. Apoi, cand se putu calma cat de cat, ?uier? printre din?i, ?Minunat! De parc? s-au vorbit azi cu to?ii s? m? ?ngroape! Una ?mi cere bani pentru ?stric?ciuni” exact cand st?pana a decis s? m?reasc? chiria. De parc? a? fi fabric? de bani s? am de unde da mereu.” Neavand ?ns? ?ncotro, c?ci problemele nu se rezolvau dac? ea st?tea pe loc, SolHi se porni ?n cele din urm? spre cas?. ??i tara ?ns? pa?ii ?n urma ei, c?ci acas? o a?tepta o alt? ?problem?” pentru care avea nevoie de bani… Han DooSan.

  ***

  ?De te mai prind odat? c?lcand pragul caselor de jocuri de noroc ??i rup gatul,” ?i ?uier? b?trana YeJin feciorului, cand ?i ?ntoarse telefonul. ?i chiar era furioas? cand spuse acele cuvinte. ??i ?tii de ce? Pentru c? m-am s?turat ca de fiecare dat? s? fiu eu cea care-?i rezolv? problemele, pe cand tu le faci una dup? alta,” strig? ea iar. ?N-am auzit al t?u r?spuns?” ?uier? ea iar printre din?i, v?zandu-?i feciorul stramband din nas.

  ?Da am auzit eu prea bine,” spuse el cu glas milogit ?ntr-un final. ?Doar nu-s surd.”

  ?Nu, surd nu e?ti. Deloc de altfel,” marai b?trana. ?De erai surd m?car ciud? nu-mi era c? trebuie s? trag eu cu obrazul pentru tine. Dar a?a… oricum, cum n-ar fi, ce-am zis r?mane ?n vigoare: de te mai prind c? joci iar sau mi te ?ncurci cu c?m?tarii, te ?ngrop eu pe undeva pan? dau ?ia de tine. Ne-am ?n?eles?” B?rbatul ?ns? t?cu. ?N-am auzit de-ai ?n?eles sau nu.”

  ?Am ?n?eles eu. Am ?n?eles, stai f?r? de grij?,” se puse el extrem de dr?g?stos. ?Acum ?ns?…”

  ?Acum ?ns? ce? Ce?” Strig? iar b?trana.

  ?Mi-i foame. Putem merge s? manc?m?”

  Ale lui cuvinte ?i mai ales faptul c? se pusese dr?g?stos pe lang? ea reu?ir? cumva s?-i ?nmoaie b?tranei inima. Chiar ?i a?a ?i spuse t?ios, ?Nu acum, c?ci SinHa nu doarme ?nc?. Chiar ?i de dormea… n-o pot l?sa singur?.”

  B?rbatul ?marai” pe ?nfundate, ?De parc? ar fi bibelou de por?elan de care ?i-e team? s? nu se sparg?. E femeie ?n toat? regula. ?i, chiar de-i dus? r?u cu capul, tot ??i poate purta de grij?. Plus la asta, chiar ?i de se ?ntampl? ceva o s? auzim, c?ci nu tr?im peste m?ri ?i ??ri. Doar… ?n casa de peste drum. De aceea, de-o apuc? iar damblaua, o s? urle ca smintita de-o s? scoale iar to?i vecinii. Astfel o auzim ?i venim s? vedem ce-i. Dar… nu cred c-o s? fie nevoie, c?ci… e ?ntuneric ?n camera ei. De aia cred c? doarme.”

  ?De-i ?ntuneric acolo nu ?nseamn? c? ea doarme. De aceea, ?nainte s? plec?m, merg s? v?d ce face.”

  ?Pentru ce?” O ?ntreb? el pe b?tran?, p??ind ?n fa?a ei s-o opreasc?. ?Ca s-o treze?ti ?i pe urm? s? nu putem sc?p?m de ea? Sau ce… vrei s? ne stea pe cap ?i s? nu pot ?nghi?i normal de r?ul ei? Ba bine c? nu. M?car s? m?nanc lini?tit d?-mi voie. Oricum mereu e?ti cu ea ?i n-ai grij? de mine. A?a c?, m?car cat ea doarme acord?-mi ?i mie pu?in? aten?ie,” se puse el iar dr?g?stos pe lang? a lui b?tran? mam?. Apoi, ?mpingand-o u?urel de la spate, o ?mpinse spre poart?. Ba chiar ?nchise bine poarta cand ie?i din ograd?, semn c? ?n noaptea aceea nimeni n-avea s? mai treac? pe acolo s? vad? de-i bine SinHa.

  Nici nu privir? de altfel ?n urm? niciunul, c?ci nu le era lor team? c? lui SinHa i se va ?ntampla ceva. Pentru ei conta doar c? SolHi pl?tea bine. Atata tot. ?n rest, de SinHa era bine sau se temea de ceva, era problema ei, c?ci n-aveau ei de ce s?-?i bat? capul de sentimentele unei nebune, pe care nu era prima dat? cand o l?sau singur? ?n acea cas?, f?r? s? se sinchiseasc? c? i se va ?ntampla ceva.

  Dar, de?i credeau c? ?nebuna” nu era con?tient? de nimic ?i nici c-o l?saser? de atatea ori singur?, SinHa ?tia tot. La fel ??i d?dea prea bine seama c?-i o povar? pe umerii fiicei ei. Chiar ?i a?a nu spuse nicicand nimic. La fel cum nu spuse nicicand nim?nui c?-i era atat de team? s? stea singur? ?n acea cas? pe timp de noapte.

  ***

  De?i sperase c? doar problema banilor ?i va strica acea sear?, SolHi se ?n?elase. Da, se ?n?elase cum n-o f?cuse nicicand, c?ci imediat ce ajunse acas? ?i se apuc? s? preg?teasc? cina, se fripse la micul gr?tar pentru fript carnea. Apoi, colac peste pup?z?, cand juca cu DooSan jocul lor preferat de-a ma?a ?i ?oarecele, c?ci cei doi nu puteau s? nu se ciorov?iasc? m?car cand mancau, SolHi sim?i o dureroas? lovitur? ?n stomac. O lovitur? pe care o primi de la DooSan, involuntar de altfel, c?ci acela, ?ncercand s-o z?d?re pe SolHi, ?ntinse piciorul s-o ?mping? u?or. Nu calcul? ?ns? bine for?a depus?, iar acea lovitur?, pe care o sim?i asemeni unui baros ?n moalele capului, aduse ?n sufletul lui SolHi din nou furtuna.

  This novel's true home is a different platform. Support the author by finding it there.

  Acea furtun? era aceea?i ca de fiecare dat?: o criz? de epilepsie. O criz? de care nu voia ca DooSan s? ?tie. De aceea, de cum sim?i primele simptome, SolHi se ridic? de jos, de lang? acel mic gr?tar pe care frigeau carnea, ?i intr? ?n fug? ?n baie, trantind u?a ?n urma ei.

  Reac?ia ei nea?teptat? ?l f?cu pe DooSan s? se ?ncrunte, c?ci lui i se p?ruse c? ea doar se pref?cea. Gre?ea ?ns?, c?ci SolHi nicicand nu jucase teatru. Mai ales cu acele dureri-fantom?, care o ucideau pur ?i simplu pe din?untru. Dureri ca deveneau din ce ?n ce mai insuportabile cu fiecare nou? criz?. Dar, ca de fiecare dat?, SolHi preferase s? tr?iasc? acea durere de una singur?.

  Chiar ?i a?a, DooSan privi ?ndelung spre u??, v?zand c? SolHi nu se ?ntorcea. Apoi, ?ngandurat, ?ntreb? ?n ?oapt?, ?S? fi exagerat totu?i?” R?spuns ?ns? nu primi. La fel nu g?si un r?spuns convenabil nici dup? ce se culcase deja pe pat, cu mainile sub cap ?i privind ?int? la tavanul alb pe care-l vedea atat de clar ?n ciuda faptului c? lumina era stins?. ?l vedea ?ns? bine datorit? luminii stradale, care p?trundea totu?i prin acea cr?p?tur? dintre cortinele trase doar pe jum?tate.

  Se ridic? ?ns? ?n capul oaselor cand auzi un u?or geam?t dinspre canapea, acolo unde SolHi insistase s? doarm?. Dar, v?zand c? SolHi nu se mi?case, gandi b?rbatul c? poate i se n?z?rise ?i ea nu gemuse. Chiar ?i a?a se ?ncrunt? iar, aducandu-?i aminte de ?ntamplarea din acea noapte.

  ?Ce s? se fi ?ntamplat totu?i? De ce a reac?ionat astfel? Mai ales dup? ce a ie?it din baie, c?ci am crezut c? dup? asta o s? fiu lin?at, pentru c? nu-i genul cela de femeie care se las? p?guba?? dup? ce a fost l?sat? f?r? cin?. Sau poate am exagerat totu?i? Nu… am mancat eu toat? carnea, dar… pan? la urm? n-a spus c? nu. Sau poate a crezut c? nu glumeam cand am zis c? toat? carnea trebuia s? fie pentru mine? Nu, nu cred, c?ci SolHi nu-i dintre acele persoane care r?man fl?mande doar ca s?-i hr?neasc? pe al?ii. La cum o ?tiu, dac? s-ar fi sup?rat pentru c? a r?mas fl?mand?, m-ar fi luat la puricat dup? merit. Ea totu?i a fost cat se poate de calm?. Sau… stai, ce naiba s? se fi ?ntamplat totu?i ?n baie? Ce-au fost sunetele celea surde? Poc-poc s-a tot auzit de-acolo. Ceva asem?n?tor cu ce-am auzit data trecut? ?i… Ba nu, DooSan, ajunge. Prea mult te gande?ti tu ?n ultima vreme. Doar la prostii de altfel. De aceea, ?nchide naibii gura ?i culc?-te s? dormi, c?ci…”

  ??i t?cu el ?ntr-un final vocea min?ii, dar ?i fu imposibil s? adoarm?. Ba chiar se tot foi de pe o parte pe alta ?n ?ncercarea de-a adormi. Nimic nu-l ajut? ?ns?. Din contr?, i se p?ru la un moment dat c? a lui nelini?te sufleteasc? ?i aducea tot mai multe amintiri ?n cap. Amintiri despre un frumos p?r castaniu ?ntins pe-o pern? alb?, din acea noapte cand petrecuse momente frumoase al?turi de-o str?in? ?ntr-o camer? de motel. ?i… oh, atat de mult aducea acea nuan?? a p?rului femeii din amintiri cu culoarea p?rului lui SolHi, cel r?sfirat pe bra?ul lui ?n noaptea pe care o petrecuser? ?n apartamentul lui. Doar cu o noapte ?n urm?. ?i… ?Mirosea la fel pl?cut a lavand?,” gandi el.

  Anume acest gand ?l f?cu s? se ridice dintr-o dat? pe ?ezute. Apoi, sprijinindu-?i capul ?n maini, oft? abia auzit, dup? care ?opti, ??i totu?i, ar fi trebuit s?-mi iau atunci r?mas bun de la ea. A?a cum a spus atunci YuSan. Astfel… nu m-ar fi fr?mantat gandurile ?i ?ndoielile acum, ?ntrebandu-m? de-i real ce gandesc sau nu-s decat amintiri false, amintiri n?scute din dorin?a mea de-a fi mereu cu ea.”

  N-aveau ?ns? rost ale lui regrete. ?tia la fel de bine asta ?i DooSan. De aceea ?i se ridic? din pat ?n cele din urm?, f?r? s? se sprijine ?n ale lui carje de team? s? n-o trezeasc? pe SolHi. Dup? care, cu pas har?ait, se apropie de sofaua pe care dormea ea.

  Ajuns lang? sofa, se opri ?i privi ?ndelung la SolHi, care dormea cu p?tura pan? peste cap. ?i, dintr-o dat?, sim?i un dor nebun s?-i mangaie p?rul. Se temu ?ns?, c?ci nu voia s-o trezeasc?. Doar… se a?ez? ?n cele din urm? pe podea, la c?p?taiul ei, trase un pic p?tura ca s?-i poat? vedea mai bine chipul ?n slaba lumin? ce intra printre cele dou? cortine ?ntunecate. Astfel, chiar ?i ?n acea lumin? slab?, o g?si atat de frumoas?.

  Acel gand ?l f?cu ?n cele din urm? s? zambeasc?. Era ?ns? un zambet trist, unul n?scut din melancolie. La fel ca ?i acel gand care ?l f?cu ?n cele din urm? s? murmure, ?Ce totu?i ascundem noi, SolHi? De noi ?n?ine ?i de ?ntreaga lume. Chiar nu pot ?n?elege. La fel cum nu pot s? ?n?eleg acele amintiri ?n care ??i v?d chipul. Da, v?d chipul unei SolHi ?n vis. Al unei SolHi pe care n-am cunoscut-o, pe care sunt sigur c? n-am ?ntalnit-o nicicand, dar care ?mi pare atat de real?, atat de drag?, atat de…” T?cu. Sim?i c?-l podideau lacrimile datorit? acelor ganduri. Dorea… s-o strang? la piept ?i s-o s?rute ?ndelung. Se temea ?ns?… de a ei reac?ie, de a fi respins ?i… de-a o pierde. De aceea ??i continu? el gandul ?n sinea lui. ??i totu?i, SolHi, de ce acele imagini sunt fragmente ale unei nop?i de dragoste fierbinte ?n bra?ele tale? De ce m? v?d dormind al?turi dup? ce ?i-am s?rutat cu patim? buzele? Mai ales… de ce simt c-a fost mai mult decat un s?rut ?ntre noi doi? Da… simt c-a fost mai mult. A fost mai mult decat simple mangaieri. A fost o dragoste nebun? ?ntre noi, chiar dac? eram ?i atunci doi necunoscu?i ?ntr-o rece ?i neprietenoas? camer? de motel. Chiar ?i a?a…”

  T?cu iar b?rbatul sim?ind cum i se oprise dintr-o dat? inima ?n piept. Ba chiar ??i sim?i ?i respira?ia ?ntret?iat?. Se ?ntampl? asta din cauza c?-?i aduse aminte de acea dat? cand o v?zuse pe SolHi pentru prima dat?… scoas? pe targ? de paramedici, incon?tient? ?i plin? de sange. ?i… sim?i vin?. Nu pentru c? o v?zuse atunci r?nit?, ci pentru c? i se p?ruse dintr-o dat? c? iubea o femeie interzis?… femeia fratelui lui. La fel… nutrea sentimente frumoase pentru ea, sentimente de iubire pe care totu?i decise s? le ascund?, s? le ?in? doar pentru el, chiar dac?-i r?neau atat de r?u co?ul pieptului ?n ?ncercarea lor disperat? de a da n?val? afar?. Astfel, ori de cate ori le sim?ea pulsand ?n interiorul lui, mai ales cand era ?n preajma lui SolHi ?i-o vedea zambind frumos ?i mirosind pl?cut a lavand?, DooSan uita de r?zbunare. ?i… doar voia s?-i fie al?turi. Pentru totdeauna de-ar fi fost asta posibil.

  Numai c?… tres?ri el ?n clipa ?n care SolHi se ?ntoarse cu spatele la el. O mi?care care-l f?cu s? se trag? un pic ?n spate, de parc? ar fi fost un adolescent prins de p?rin?i ?n timp ce f?cea ceva interzis. Dar… acel sentiment de intimidare inocent? se stinse repede ?i ?n locul lui n?v?li iar dorin?a de-a o strange ?n bra?e, c?ci… oh, al ei p?r castaniu, r?sfirat pe acea pern? alb?, ?i al ei spate pe jum?tate dezgolit… ?l ?ndemnau atat de mult la nebunie.

  Din aceast? cauz? ?i se trase iar mai aproape de canapea. Apoi, plecandu-?i u?or capul ?i ?nchizand ochii, inspir? adanc acel parfum al castanelor coapte ascunse ?n p?rul lui SolHi. Un miros care-l f?cu pe b?rbat s? zambeasc? ?ntr-un tarziu, murmurand un abia auzit, ??i totu?i miroase ea pl?cut a lavand?.”

  Dar… temandu-se s? nu-?i piard? ?n cele din urm? capul ?i s-o strang? cu patim? ?n bra?e, speriind-o, DooSan se gr?bi s-o ?nveleasc? ?n cele din urm? cu p?tura pan? la gat. Apoi, cu greu, se ridic? ?n picioare ?i se apropie de fereastr?, prin care privi ?ndelung la noaptea de afar?. O noapte care se furi?a pe str?zi, timid? ?i ?ireat? ?n acela?i timp. O noapte care nu se temea de lumea de afar? sau c? ar fi fost v?zut?, c?ci, de?i acel bec stradal p?rea orb, el totu?i lumina destul de bine acea str?du?? ?ngust? din spatele blocului lui SolHi.

  Astfel st?tu DooSan ?n fa?a acelei ferestre minute ?n ?ir. Minute ?n care ?n minte i se rotea acela?i gand, ?De unde s? iau iar atata? Am dep??it deja limita pe care mi-o puteam permite.” Nu era ?ns? un gand al lui, ci cuvintele spuse de SolHi. O auzise spunand asta ?n acea sear? cand ie?ise din baie. Dar, de?i ?i atraser? aten?ia acele cuvinte, DooSan nu se ?ncumetase s-o ?ntrebe ce avusese ea ?n vedere.

  ??mi va spune singur? dac? va fi nevoie,” se lini?ti DooSan pe sine, cat st?tea la fereastr?. ?Sunt sigur c?-mi va cere ajutorul de va avea nevoie.”

  Numai c? se ?n?ela atat de mult, c?ci, ?n timp ce el st?tea ?n fa?a ferestrei privind strada, SolHi st?tea cu spatele la el, pref?candu-se c? doarme. ?i da… chiar se pref?cuse, c?ci nu voia s? ?ntrerup? nici ea acele clipe de tainic? magie dintre ei. Momente ?n care auzise atat de clar ale lui ?oapte, dar cand totu?i decise s? nu-i dea de ?n?eles c? le auzise. De ce? Se temea… de ea ?ns??i ?i de acea nebunie ce i se trezise dintr-o dat? ?n piept… cea de-a petrece o noapte ?ntreag? ?n bra?ele lui sau poate… o ?ntreag? eternitate.

  ***

  De?i DooSan protest? de draga diminea??, spunandu-i lui SolHi c? chiar n-avea mil? de el ?i-l l?sa singur de?i era r?nit, SolHi tot plec? la birou. Ba chiar ?i ?uier? la un moment dat printre din?i, cand el ?i bar? calea spre u??, ?La o parte sau jur c? te iau ?n coarne ?i te ?ntorc cu for?a la birou.” Astfel ?i d?du de ?n?eles c? nu glumea defel ?i c? era ?n stare de orice de-?i propunea asta.

  De altfel, a ei ?nc?p??anare era ceva bine ?tiut atat de ea cat ?i de DooSan. Chiar ?i a?a el ?ncercase s? apeleze la ale ei sentimente ca s-o fac? s? stea acas? ?i s? nu-l caute iar pe Min SinJu. Numai c? SolHi, ?n?elegand prea bine ce ?ncerca s? fac? b?rbatul, pandi momentul oportun, iar cand el se ?ntoarse pentru secunde doar cu spatele la ea, turuind ?ntruna despre a sa ?incapacitate” de-a avea grij? de el, SolHi trecu ?n fug? pe lang? el ?i, cat de curand, DooSan v?zu doar u?a ?nchizandu-se ?n urma ei.

  ?A naibii femeie,” maraise el de imediat ce u?a se ?nchisese ?n urma ei. Un marait pe care SolHi ?l auzise clar. Chiar ?i a?a nu se ?ntoarse ca s?-l ia la rost dup? cum ?i era felul. Ea doar ??i continu? drumul ?i cat mai repede posibil, temandu-se ca nu cumva DooSan s? ias? din apartament ?n cele din urm? ?i s?-i dea mai multe b?t?i de cap.

  ?n acele clipe ?ns?, ?n timp ce st?tea pe acoperi?, privind la ora?ul care se trezea la via??, SolHi se ?ntreba totu?i de ce DooSan nu ie?ise ?n urma ei ?n acea zi. Ceva care o puse pe ganduri. De aceea ?i tres?ri ea, auzindu-l pe Kan spunandu-i, ?Iar tu ?i procuror Han v-a?i ciorov?it de e?ti aici?” O ?ntrebare care o f?cu pe SolHi s? ranjeasc? ciudat.

  ?Cum nu de altfel?! Dac? eu ?i DooSan ?ncet?m s? ne ciond?nim, fie ?i m?car pentru o zi, atunci la sigur lumea asta se d? peste cap. A?a ?ns?… e mai vesel. Ca o rutin? zilnic?.”

  ?La fel ca ?i acele crize care se ?in scai de tine: tot rutin? zilnic? sunt, nu?” SolHi tres?ri ?i-l privi speriat? pe Kan. ?De unde ?tii?” ?ntrebau ochii ei, ceea ce-l f?cu pe detectiv s? zambeasc?. ?Oi fi eu lup b?tran. Asta ?ns? nu m? face orb, SolHi. Mai ales cand v?d ochii t?i vine?i ?i nu din cauza oboselii sau din cauza bolii, ci din cauza acelei dureri suflete?ti care te apas? mai mereu. A?a c?… ia zi, ce de data asta?”

  ?Nimic important. Doar… un mic accident. DooSan m-a lovit asear? f?r? s? vrea ?n abdomen cu piciorul.”

  ?Iar asta a readus vechiul co?mar ?n a ta minte.”

  ?Cam a?a ceva,” spuse SolHi. Dup? care oft?.

  Kan ?ns? t?cu. Mult? vreme de altfel. La fel t?cu ?i SolHi. Apoi, cand Kan spuse, ?N-ar fi totu?i mai ?n?elept s?-i spui procurorului Han despre asta?” SolHi se uit? la detectiv. Nu-i spuse nimic ?ns?, doar ascult? ce-avea el de zis. ?M? refer la crizele tale, SolHi, ?i la ce le provoac?. Astfel, de ?tie despre asta, o s? fie mai atent, c?ci data viitoare poate fi mai r?u ca niciodat?.”

  ??tiu asta, sombe,” murmur? SolHi, privind iar ?n fa??. ?Dar… de-i spun despre asta, va trebui s?-i spun despre restul problemelor. ?i… chiar nu vreau s?-l implic.”

  ?De ce? Pentru c? ?n asta pare s? fie implicat Min SinJu?”

  SolHi iar tres?ri. Ba chiar ?i se ?ncrunt?. Nu pentru mult? vreme ?ns?, c?ci, cat de curand, zambi ?i spuse, ?Iar asta o ?tii pentru c? ?i-a spus despre ea b?tranul lup ce tr?ie?te ?n tine?”

  ?De-ar fi a?a a? fi mai lini?tit,” spuse Kan, cuvinte care o mirar? enorm pe SolHi. Apoi, dup? o scurt? t?cere ?ntre ei, detectivul spuse, ?Asear? eu, Yu ?i Yoon Suk i-am f?cut o vizit? lui Min SinJu.”

  ?Mmm,” ?ngan? SolHi calm?, ceea ce-l mir? pe Kan.

  ?Doar mmm ?i atat? Credeam c? o s?-mi sari ?n cap c? nu ?i-am spus despre asta,” spuse Kan cu ochii cat cepele.

  SolHi ?ns? surase, ?Ar fi servit la ceva? Nu cred. La fel sunt sigur? c? a voastr? ?secret? vizit?” nu va adus vreun rezultat. De ce? Pentru c? Min SinJu e un tip alunecos ?i plin de secrete. De aia ?i face afaceri chiar ?i cu necuratul. ?n propriul club de altfel, dar totu?i imposibil de demonstrat asta. Motivul? A avut grij? s?-?i asigure spatele. De asta n-o s? afl?m nicicand nimic de la cei ce-l ?nconjoar?. De aceea ?i cred c?-i mai bine s? c?ut?m ?n alt? parte. Precum investigand ?n ce cercuri se ?nvarteau ?oferul de camion ?i a lui so?ie, despre care am aflat c? a primit bani dup? accident.”

  ?V?d c? trebuie s? sucesc ni?te gati?e ?n al nostru birou,” marai Kan furios, dandu-?i seama c? chiar dac? st?tuse departe de birou, SolHi tot ?tia lucruri despre investiga?ie. ?Mai ales lui Yoon Suk, c?ci numai el putea s? duc? po?ta. Dar… are totu?i dreptate, c?ci chiar a primit bani. Ba chiar a folosit cinci mii de euro din cei primi?i ?n cont. Chiar ?i a?a n-am putut da nici de urma banilor, nici de ea ?i de copil. De parc? i-ar fi ?nghi?it p?mantul.”

  ?Am putea cere ajutorul Interpolului.”

  ?Pentru ce? ?ara n-au p?r?sit-o! Sunt sigur! Eu ?i Yu am verificat camerele de la aeroport, iar A Rim a verificat listele de pasageri. Nimic.”

  ?Listele de pasageri? Pentru asta n-ar fi trebuit ordin?”

  ?Mmm, a?a ?i e: cu ordin le-am verificat, c? de altfel n-am fi reu?it nimic.”

  ??i… cine va dat ordinul: San DuSik sau ve?nica ta ?ajutoare?” ?l tachin? SolHi.

  ?Eh, ajutoarea mea deja… s-a mutat la finan?e,” spuse Kan ranjind, c?ci aluzia lui SolHi era despre o fost? iubit? cu care r?mase totu?i ?n rela?ii bune dup? ce aceea se c?s?torise.

  ?Atunci? O alt? ?ajutoare” cumva?”

  ?Da… cu numele de procuror Han,” o tachin? Kan. ?El a semnat ordinul. De nu ?n veci n-am fi aflat nimic, c?ci San DuSik, de cum m-a v?zut la el ?n birou, m-a dat afar? cu ?fanfara.”

  ?Nimic nea?teptat de altfel. S? nu uit?m c?-i unul din cei pe care-i b?nuim a fi ?n card??ie cu Min SinJu. Ceea ce m? mir? ?ns? mai mult decat asta e decizia ?oferului. Mai ales c? s-a sinucis. Pentru ce? Pentru cincizeci de mii doar? Nu cred.”

  ?Nici eu nu cred. ?ns?… n-avem cum s?-l leg?m pe Ian Hion Uk de el.”

  ?Ian Hion Uk? V?rul lui Min SinJu era avocatul ?oferului de camion?”

  ??tiai? Adic?… ?tiai c? Min SinJu ?i Ian Hion Uk sunt veri?”

  ?Desigur c? ?tiam. ?nc? de la cazul cu Lee Ha Ni. Atunci ?ns? a stat departe de probleme. Doar… l-a reprezentat pe Min SinJu cand a fost chemat la audieri. Atata tot. Acum ?ns? nu doar c? a fost avocatul ?oferului de camion, ci-i asignat ca fiind avocatul lui Gu SilGi ?i Park Yu Ra.”

  ?De porumba?i ?tiam. Restul nu. Dar… dac? tot vorbim acum de ei: mi s-a spus c?-i a?teapt? ani grei dup? gratii. ?i cred c-o s?-i ob?in? f?r? doar ?i poate, c?ci c?pitan Lee s-a asigurat c? Ian Hion Uk n-are pe cine se baza la proces.”

  SolHi ?l privi mirat?. ?C?pitan Lee s-a ocupat de asta? Cum?”

  ?Simplu: a cerut ca judec?tor s? fie cineva de ?ncredere. Un om apropiat de-al c?pitanului de altfel. De asta sunt sigur c? nici de vine Moartea la el ?i-i d? bani, nu accept?.”

  SolHi ranji de data asta, ?A? vrea eu s? am o astfel de putere.” Cuvinte care-l f?cur? pe Kan s? se ?ncrunte, c?ci chiar nu ?n?elegea la ce se referise ea. ?Vorbeam de-a da bani ca s? scap de unul.”

  ?Te referi la procuror Han?” Ranji Kan.

  ?Da, absolut, c?ci… ah, da, uitasem… dac?-i mai poveste?ti despre ce fac, ca s?-mi sufle apoi ?n ceaf?, jur c? te includ ?i pe tine ?n lista celor pentru care a? da bani ca s? scap de ei.”

  ?N-ai decat,” spuse Kan nep?s?tor. ?Oricum o s-o fac. Adic? o s?-i spun procurorului Han tot cu ce te ocupi. Altfel… nu te ?nve?i minte. Poate doar a?a n-ai s? mai ri?ti atata precum… vizitandu-l pe Min SinJu.”

  ??tiai?”

  ?Ce anume?”

  ?C? Min SinJu a ordonat cuiva s?-mi afle trecutul.”

  Asta ?l f?cu pe Kan s-o priveasc? crucit, ?E ceva ce nu ?tii tu?”

  ?Da… Viitorul,” spuse SolHi sec. Cand Kan o privi ?ns? chiora? ?i SolHi ??i d?du seama c? detectivul era pe cale s? se ?nfurie, se gr?bi s?-i explice ce avusese ?n vedere. ??tii, sombe, cand am aflat c? Min SinJu a decis s?-mi calce pe urme?”

  ?Cand i-ai f?cut vizita ceea?”

  ?Anume. De altfel aveam de gand s? aflu ce anume pune la cale. Doar c?… ai avut tu grij? s?-mi strici planurile, ?trambi?andu-i” lui Han DooSan despre planurile mele. De asta ?i m-a ?inut zile ?ntregi ?n spital, cer?ind mil? de la mine.”

  ?Nimic gre?it de altfel. Din partea ambilor m? refer, c?ci e?ti ?nc? ?ntreag?. ?i… SolHi, s? nu uit?m c? Min SinJu e un om periculos. De aceea…”

  ?Asta o ?tiu, sombe. La fel cum ?tiu c? n-are ce-mi face. Mai ales n-are ce-mi lua, c?ci ?n afar? de via?? ?i de-o mam? bolnav? n-am nimic scump sau ce pot pierde. Doar… pe mama, dar m? ?ndoiesc c? o s? mearg? atat de departe ?ncat s?-?i manjeasc? mainile cu sangele unei femei care tr?ie?te de mult ?n afara realit??ii.”

  ?Eu n-a? paria pe asta, SolHi. Yun Shi Yon era tot invalid?. A terminat ?ns? ?necat?. De aceea eu nu cred c? asta l-ar ?ine pe Min SinJu departe de ea. A?a c?… gande?te-te bine la ce spun ?i nu risca, de nu vrei s? pierzi chiar tot ce ai ?n via??.” Dup? care Kan t?cu. ?ndelung de altfel, sprijinindu-?i doar mana pe um?rul stang al lui SolHi, ?n timp ce ea privea ?ngandurat? zarea.